Statele din Europa de Est amână adoptarea euro, iar ținta României privind trecerea la moneda europeană în 2015 este, dincolo de suprafață, un instrument util de constrângere a coaliției guvernamentale să nu „arunce cu bani” înaintea alegerilor, relatează Financial Times (FT).
Președintele Traian Băsescu a declarat pentru FT că deși România poate îndeplini criteriile fiscale pentru intrarea în zona euro va analiza cu atenție dacă este potrivit să facă acest lucru.
„Este relativ ușor să îndeplinim obiectivele referitoare la deficitul bugetar și inflație. Dar, la momentul respectiv, trebuie să vedem cât de competitivă este economia”, a spus Băsescu.
În afara României, majoritatea statelor din centrul și estul Europei amână în liniște posibilele termene de aderare.
Polonia, care a abandonat termenul anterior, 2012, a împins așteptările de la jumătatea deceniului spre sfârșitul acestuia.
Ministrul de Finanțe, Jacek Rostowski, a declarat în luna mai că Polonia ar putea adopta euro înainte de 2019.
Premierul ungar Viktor Orban a declarat că trecerea la moneda unică „este de neconceput” înainte de 2020.
„Când nu există o piață unică europeană în proporție de 100%, când statele mai slabe din zona euro trebuie să le subvenționeze pe cele bogate, și când nu este clar ce se va întâmpla cu euro, nu este momentul potrivit să aderăm”, a declarat Petr Necas, premierul Cehiei.
Chiar și Lituania și Letonia, cele mai entuziaste față de adoptarea euro, au un ton mai precaut referitor la momentul când vor fi pregătite.
Rezultatul este că noul val de intrări în zona euro, așteptat anterior până la jumătatea acestui deceniu, ar putea să aibă loc câțiva ani mai târziu.
Nicio țară nu spune că nu va intra deloc în zona euro, chiar dacă președintele ceh, Vaclav Klaus, a sugerat toamna trecută că guvernul ar trebui să negocieze opțiunea de a rămâne în afara uniunii monetare.
Toate cele 12 țări care au aderat la Uniunea Europeană din 2004 sunt obligate prin lege să adopte euro, dar trebuie mai întâi să îndeplinească mai multe criterii, astfel încât termenul este flexibil.
Trei dintre aceste state, Slovacia, Slovenia și Estonia au trecut deja la euro.
Extinderea crizei datoriilor din Grecia în Irlanda și Portugalia a subliniat în ultimul an dezavantajele apartenenței la euro și necesitatea unor reforme profunde în guvernanța uniunii.
Țările răsăritene au observat și exemplul țărilor care au rămas în afară.
Două dintre statele care au păstrat controlul asupra cursului de schimb, Polonia și Cehia, au fost printre cele mai puțin afectate de criza financiară și au ieșit cel mai repede.
Polonia a rămas competitivă în 2008-2009, când zlotul s-a devalorizat cu 20%. Letonia în schimb, a cărei monedă este cotată în raport cu euro, a trecut printr-o dureroasă devalorizare internă, prin reducerea slariilor și prețurilor, așa cum sunt nevoite să facă și Grecia și Irlanda.
Guvernatorul băncii centrale a Poloniei, Marek Belka, a afirmat luna trecută că experiențele țărilor mai slabe din zona euro și a statelor care și-au legat monedele de euro, au redus meritele adoptării monedei unice, pentru Varșovia.
Viceguvernatorul Băncii Naționale a Cehiei, Mojmir Hampl, a arătat la o dezbatere organizată de Erste Bank că aderarea la euro nu a stimulat reformele și a făcut posibil „să te împrumuți ca un german prosper și să cheltuiești ca un grec risipitor”.
