Frunzele proaspete ale câtorva varietăți de busuioc sunt la fel de eficiente ca și medicamentele antiinflamatorii administrate pacienților suferind de artrită, se arată într-un nou studiu, informează dailymail.co.uk.
Concluziile acestui studiu, prezentat în cadrul British Pharmaceutical Conference din Manchester, au relevat faptul că, administrat pe cale orală, extractul obținut din frunzele a două varietăți de busuioc – Ocimum americanum și Ocimum tenuiflorum – au redus inflamațiile articulațiilor cu până la 73% în mai puțin de 24 de ore.
„Am analizat capacitățile antiinflamatorii ale ambelor varietăți de plante și am descoperit că acestea erau similare celor oferite de Diclofenac, un medicament antiinflamatoriu folosit pe cale largă în tratamentul contra artritei”, a declarat Vaibhav Shinde de la Poona College of Pharmacy din India, coordonatorul acestui studiu.
Spre deosebire de Diclofenac și de celelalte medicamente din grupa acestuia, frunzele proaspete de busuioc nu produc efecte secundare, precum iritarea mucoasei gastro-intestinale, arsuri și dureri stomacale. Aceste simptome reprezintă o problemă majoră pentru pacienții suferind de artrită care trebuie să ia zilnic aceste medicamente.
Diferite varietăți de busuioc au fost folosite de multe secole în medicina tradițională din India și din Europa. Consumată sub forma unei infuzii herbale sau prin adăugarea frunzelor pe alimente sau în salate, această plantă a fost folosită pentru a trata diverse boli inflamatorii, precum bronșita, astmul, maladiile de piele sau artrita.
Busuiocul poate preveni, totodată, apariția diabetului, prin reducerea concentrației de glucoză din sânge.
Oamenii de știință au încercat să identifice molecula care face ca busuiocul să aibă un efect terapeutic atât de eficient.
„Studiul nostru indică faptul că eugenolul, uleiul care îi conferă busuiocului acea aromă distinctă, reprezintă molecula activă care produce efectul antiinflamatoriu”, a explicat Vaibhav Shinde.
O pastilă care să conțină extract de busuioc nu există deocamdată pe piață, însă o cantitate mărită de busuioc în dieta zilnică ar putea avea un efect antiinflamatoriu sporit. Acest efect depinde însă și de tipul de busuioc folosit în alimentație.
Busuiocul folosit în acest studiu este cultivat în special în India și în Asia de Sud-Est, unde este folosit în medicina de tip ayurvedic și pentru a condimenta diverse preparate culinare.
Frunzele acestei plante sunt mai mici decât cele ale varietății europene – Ocimum basilicum sau busuiocul dulce – iar aroma lor este mai puternică, având o concentrație mai mare de eugenol.
„Busuiocul dulce conține și el eugenol, însă nu în aceeași concentrație”, a explicat Susi Kaiser, specialist în medicină herbală de la Universitatea Westminster din Marea Britanie.
