FRUMOSU. Satul își trage numele de la monahul Teodosie, fiul lui Drăgoi, nepotul Vasutcăi, strănepotul lui Drăgoi Viteazul, egumen al mănăstirii Moldovița și care, în 1534, cu întăritură domnească în 5 aprilie 1558, moștenește și această ocină de la mama sa, Vasutca, jupâneasa lui Stanciu aurarul, pe care o dăruiește mănăstirii, în vreme ce sora lui, Odochița, moștenește moșia de lângă Tulova (Vorniceni). Probabil că amândoi copiii lui Drăgoi erau nespus de frumoși, din moment ce, în memoria locurilor, moșia feciorului se va numi, pentru restul veacurilor, Frumosu, iar moșia fetei, Frumoasa
Sub stăpânire mănăstirească, primele nume de localnici apar abia în 2 iunie 1709, când Ioan Faraon, Ursache Nuțul, Petre Timul și alți nepoți ai Cojocarului dau zapis egumenului Afanasie și arhimandritului Andrei prin care își împart locurile de la Frumosul, cu runcuri, cu tot, luându-le în seama lor și obligându-se să dea mănăstirii Moldovița adetul lor de 3 lei pe an. Martori ai tranzacției au fost Gheorghe Măndrilă, Petre lui Balan, Toader Pășcan și Vasile Pășcan.
În 13 septembrie 1767, exista, pe valea pârâului Frumosul, un schit, iar sihastrul Nechifor Țeliboc făcuse curături (despăduriri, „locul curat” din urătură), în vale, lângă curătura lui Pahomie Laza, iar fânațul și imașul astfel obținute (pe imaș avusese și o casă de lemn) le-a vândut, pentru 3 lei, lui Ștefan Checheriță. Martori au fost Vasile Negură, Pahomie Laza și Ion Șuhane din Frumosul.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Frumosu „25 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 dascăl și 23 birnici, și anume pe: Simion NIGA, Chiruță NIGA, Georgie LIPAN, Ion NIGA, Petrea NIGA, Ion, ungurian, Simion NEGURĂ, Mihăilă, crâșmar, Ion ȘUHANE, Ion, ungurian, Vasile VĂMANU, Vasile HUȚULIAC, Nichita, rus, Lupul CHECHERIȚĂ, Ștefan CHECHERIȚĂ, Mihăilă, rus, Mihăilă NIGA, Dumitru HUȚULIAC, Ivan HUȚULIAC, Matei HUȚULIAC, Măriuța cu holtei, Dochița cu holtei și Măriuța cu holtei.
Rufeturile erau: popa Simion și dascălul Luca, rus.
În 1774, satul Frumosul avea 43 familii, iar în 1775, 2 popi și 33 țărani, numărul familiilor sporind la 60 până în 1784.
În 5 februarie 1843, bătrânii satului Frumosul, vornicul Nicolai Cobilenschi, Dumitru Văman, Ifrim Negură, Toader Țăbrian, Vasile a Petre Niga, Grigore Buga și Petre Mandicevschi, dădeau mărturie câmpulungenilor referitoare la vechile lor privilegii „ab antiquo”.
În 1843, biserica ortodoxă Nașterea Maicii Domnului din Frumosu, cu 887 enoriași, era slujită de parohul Petru MANDICEVSCHI. Între anii 1863-1870, s-a construit, pe locul vechii bisericuțe din lemn, o biserică nouă, prin jertfa materială a lui Vasile CRĂIUȚU din Frumosu și a lui Ciril URSESCU din Fundu Moldovei. În 1876, parohia cu 1.220 enoriași era slujită de parohul Amfilochie BOCA. În 1904, a fost sfințită și biserica Sfântului Dimitrie din Deea, Frumosu fiind centrul comunei bisericești Frumosu, Dragoșa și Deea. În 1907, paroh era Dimitrie BRĂILEAN, decorat cu Ordinul „Steaua României”, născut în 1843, preot din 1870, paroh din 1884, cantor fiind, din 1899, Constantin COTLARCIUC, născut în 1874.
Din 1860, funcționa la Frumosu o școală cu 3 clase, în Deea fiind deschisă o școală secundară, cu o clasă, abia în 1899[2].
În 1890, comuna Frumosu avea 1.639 locuitori. Ioan Negură era primar, Emilian Țurcan era paroh, Anatolie Popescul era învățător, iar Pamfil Pojar – cantor bisericesc.
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în septembrie 1891, de „Emilian ȚURCAN, paroch în Frumosul”, menționează, printre familiile comunei, pe: Ioan alui Chirilă NIGA, Constantin CREFELEANU, Neculai SCRIPCĂ, Dumitru CHICHIRIȚĂ, Neculai NEGURĂ, Ștefan LAZA, Darie NIGA, Casian ȚEBREANU, Neculai HUȚULEAC, Nastasia MIRONOVICI, Ioan HUȚULEAC, Vasile ȚEBREANU, Irimie ȚEBREANU, Teodor SOLCAN, Ioan HUȚULEAC, Simion BUGA, Doroftei NIGA, Istratie LAZA, Simion CREFELEANU, Samuil NIGA, Andrei NIGA, Teodor NIGA, Ioan SOLCAN, Nichita NIGA, Vasile LAZA, Vartolomei ȘUȚU, Vasile CAILEANU, Nastasia NEMCIUC, Vasile MOLDEȚCHI, Iacob Niga și Iacob CREFELCANU[3].
La Frumosu s-au născut publicistul Simeon COBILANSCHI (25 mai 1842) și artizanul în lemn Coriolan ȚEBREAN (2 octombrie 1912).
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 259
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 50, 1876 p. 60, 1907 p. 64
[3] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 51/1891, p. 4