Frumoasele noastre marți și miercuri

Aflăm că s-ar putea să nu vedem sezonul ăsta campionatele din Spania și Italia la televizor. Am folosit condițional-optativul, n-am dat-o ca sigură, poate-poate. Până de curând, eu le puteam vedea pe amândouă, pe cele două posturi de sport concurente, deci două abonamente. Unul era clar, campionatul spaniol nu putea fi ratat, doar acolo aveam 10 ani de baloane aurite. Trebuie să recunosc că al doilea abonament nu-l plătisem pentru campionatul italian, ci pentru turneele de tenis feminine, altele decât Grand Slam-urile. Pare greu de crezut că face această afirmație tocmai unul care a crescut cu Pronosportul, dar Il Calcio nu mă mai atrăgea. Îl aveam la îndemână, dar rareori mai aruncam un ochi pe câte un meci. Nu ajuta nici faptul că Juventus ieșea la suprafață din orice situație, iar contracandidatele, oricum s-ar fi numit, călcau în străchini când le era lumea mai dragă. Nici de data asta nu va fi altfel, dar curiozitatea pentru cum se va adapta Cristiano Ronaldo trecea în prim-plan. Și tocmai acum s-a tăiat conducta. Iar faptul că nici La Liga nu mai e în program induce nițică panică. Hai că un an fără Bundesliga l-am dus cum l-am mai dus, că și acolo Bayern usucă totul în jur, dar acum cu ce o să umplem ”frumoasele noastre duminici”. Cineva ne poartă sâmbetele! Știu, suntem patrioți și ne uităm la ai noștri, plus că de-aia au fost luate meciuri din Cehia, să vedem la lucru o singură echipă doar pentru că acolo e o colonie de jucători români. E drept, meciurile din Anglia nu sunt deloc de neglijat, dar cred că putem cădea de acord că e prea puțin. Dacă nu se întâmplă vreo minune, deja o să experimentăm fotbalul de după Messi și Ronaldo. Noroc cu Liga Campionilor, măcar mijlocul săptămânii va fi plin. Din această toamnă se va trece la sistemul orar folosit în Liga Europa, adică meciuri de la ora 20 și de la 22 și 5 minute, ceea ce înseamnă mai puțină uzură a telecomenzii. În rest, dacă altfel nu s-o putea, i-om vedea și în campionat, cu laptopul în brațe, la rezoluție mică.