F.R.F. sau F.R.V.?

Abrevierea F.R.V. n-are, de această dată, nici o legătură cu voleiul. Litera „V” vine aici de la „vraiște”, adică exact felul în care se prezintă instituția patronată de „Nașu’” și ai cărei slujbași degeaba se primenesc din când în când că apucăturile rămân neschimbate. Am să argumentez mai întâi cu celebrul caz al ospătarului de la Constanța. Dracu’ a mai văzut ca în toiul nopții să se frece prin cantonamentul oricărei echipe (iar când echipa este chiar Naționala, atunci gluma se îngroașă până la transformarea ei în posibilă dramă, dacă nu chiar tragedie) orice individ lovit de insomnie. Nici n-are importanță dacă ăla venise să-i aducă omagii vreunui fotbalist sau doar ca să ia o bătaie soră cu moartea. Ori dacă aducea vreo pizza sau vreo curvă. El pur și simplu n-avea ce căuta acolo. Mai mult, mi se pare demențială declarația lui Pițurcă. El spune că a văzut pe acolo un individ care intra într-o cameră. Probabil chiar a lui Mutu. Păstrând proporțiile, vă imaginați ospătari bântuind în crucea nopții prin cantonamentul Italiei, pe la ușa lui Del Piero? De Națională, dacă-l întrebi (că de răspuns, răspunde numai după succese!) pe Nașu’, o să spună că e doar treaba Federației. Încât stai și te întrebi dacă n-ar trebui cooptat în staff și Puiu Iordănescu, ăl’ care nu închidea ochii toată noaptea, pândind orice mișcare pe la ușile tricolorilor. Iar Mutu, că n-o fi mai prost ca Iovan (pilotul, nu fotbalistul), n-avea decât să-l și omoare pe orice intrus, inclusiv cu pușca. Iar dacă acolo unde sunt adunați oameni care valorează multe milioane de dolari, se intră ca la bufetul gării, înseamnă că pur și simplu e totul vraiște. Vinovații, desigur, nu sunt derbedeii adunați pe criterii de obediență de Nașu’ în jurul său, ci, o știm p-asta, ziariștii! Care, conform stupefiantei declarații a dușmanului indubitabil al limbii române, Ionuț Lupescu, ar fi trebuit bătuți (mai mult, mai repede, mai bine!) înaintea ospătarului. Pentru o asemenea zicere, în orice țară nebananieră, derbedeul ar fi fost destituit din clipa următoare grohăielii. Noi îi dedicăm comentarii, analize, pamflete, în loc să-l trimitem simplu și pe înțelesul lui limitat, … acolo! Ba și însoțindu-l cu vreo două-trei urări adiționale, din alea care fac tot farmecul scandărilor în grup ale galeriilor care doresc, parcă mai mult decât noi toți, integrarea în U.E.!