A exista este un fapt, a trăi este o artă.
Nu a fost opțiunea noastră să venim pe lume, dar este obligatoriu să învățăm să trăim, așa cum învățăm să cântăm la pian, să gătim, să sculptăm în lemn sau în piatră.
Cum să ajungem, în cele din urmă, la fericirea adevărată și durabilă ?
Acest rol îi revine educației, însă aceasta se preocupă din ce în ce mai puțin de transmiterea unei științe a regulilor vieții, în beneficiul unei științe a formării deprinderilor.
Ea urmărește să ne permită să facem față mai mult provocărilor exterioare ale existenței decât celor interioare:
Cum să fim împăcați cu noi și cu ceilalți?
Cum să reacționăm în fața suferinței?
Cum să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne rezolvăm propriile contradicții?
Cum să dobândim o libertate interioară reală?
Cum să iubim?
Cum să ajungem, în cele din urmă, la fericirea adevărată și durabilă ?
Acest „Mic tratat de viață interioară” este așadar rodul unei reflecții personale elaborate pornind de la curente de înțelepciune filosofică din Orient și Occident, de la spiritualitatea creștină eliberată de norme și de la psihologia profunzimilor.
Sursa: www.cartespirituala.ro
