Frați de U.E.

Nu știu cum s-a văzut la televizorul dumneavoastră meciul de alaltăseară, dar la al meu se vedea nu în culori, cu alb-negru, mai mult negru. Nu din motive tehnice, ci mai degrabă tactice. Vreau să spun că am văzut și meciuri mai reușite ale Stelei, inclusiv cel antologic de la Middlesbrough. Tonul exagerat de entuziast al comentariilor de după („seară magică pentru Steaua, pentru fotbalul românesc!”!!) ține mai degrabă de Spitalul de Psihiatrie decât de realitatea cât se poate e tristă din teren. Dincolo de începutul entuziast, perfect valabil atunci când joci acasă, restul meciului a însemnat un număr considerabil de ocazii pentru ucraineni (m-am speriat când, spre sfârșitul meciului, scria în ecran numărul de șuturi: 7-15!) finalizate prin ratări monumentale, cu ajutorul unei apărări debusolante până la nivelul de vraiște, cu doar puțin mai brează decât mijlocul absolut inexistent dar oricum imcomparabil cu atacul tot așa. Steaua s-a calificat nu din joc sau din rezultat, ci din amintiri. Mai exact, datorită singurului meci cu adevărat reușit, în care și jocul și scorul ne-au încântat, cel de la Kiev. Dacă ar fi să acord calificative pentru ceea ce am văzut marți seara, atunci Dică ar lua un 6 doar pentru golul care a salvat calificarea, Nicoliță 5 pentru că s-a agitat în încercarea de a se reabilita, iar dintre ceilalți doar brigada cehă s-a distins cu adevărat. Un arbitraj pentru care, dacă s-ar fi comis între două echipe din Liga lui Mitică, s-ar fi cerut suspendarea pe viață. Cehii sunt, de fapt, adevărații salvatori, cele două goluri perfect valabile anulate de ei cântărind cel puțin cât cel al lui Dică. Mi-e greu să-i bănuiesc de coruptibili, de proști sau chiori nici atât. Mă gândesc că au acționat cu deplină responsabilitate, gândindu-se fie la invadarea țării lor de către U.R.S.S. (deci și Ukraina) în 1968, fie la faptul că peste o lună și un pic vor fi colegi de U.E. cu noi și nu cu echipa din Kiev. Deși, pe la o bucată, parcă-parcă am auzit și ceva scandări care făceau trimitere și la Dinamo (desigur, Kiev) și la Uniunea Europeană.