„Fratele“ Sfântului Mucenic Dimitrie

În fiecare an, la 27 octombrie, Bucureștiul își cinstește ocrotitorul, pe Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi
Întrucât poartă același nume cu Sfântul Mucenic Dimitrie și are data de serbare imediat după prăznuirea acestuia, evlavia populară îi consideră frați pe cei doi sfinți
Viața Sfântului Dimitrie cel Nou a fost atât de smerită, încât datele biografice despre el sunt foarte puține.
Nu se știe cu exactitate când a trăit Sfântul Dimitrie cel Nou. Ipoteza cea mai vehiculată este că el a viețuit în secolul al XIII-lea, în timpul imperiului vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Alți istorici indică sec. al XII-lea.
Paisie de la Mănăstirea Hilandar (Muntele Athos) consemnează în istoria sa că Sf. Dimitrie trăia în 1685. Este posibil ca varietatea acestor date să se datoreze unor confuzii de nume.
Nici naționalitatea sfântului nu este cunoscută cu exactitate. Se știe că satele de pe malul Dunării au avut o populație mixtă, datorită vitregiei timpurilor. Locuitorii migrau de pe un țărm pe celălalt, forțați de împrejurări. Unii reveneau la locul de baștină, alții rămâneau în satele adoptive. Satul Basarabi (din sudul Dunării), în care s-a născut sfântul, este un exemplu în acest sens.
Într-un alt document, o copie a istoriei slavo-bulgare, copiată de ieromonahul Pantelimon la Russe, se spune că Sf. Dimitrie a trăit în sec. al XVII-lea, fiind înmormântat la Mănăstirea Basarabovo, ctitorie a domnitorilor români. Întrucât deasupra mormântului său străluceau luminițe, turcii au săpat, sperând să descopere o comoară. Dezamăgiți că au găsit doar un trup neputrezit, l-au aruncat în râul Lom, un afluent al Dunării. A stat în albia râului timp de 33 de ani până să fie descoperit.
Și-a pregătit singur sicriul
Din tradiție, se știe că Sfântul Dimitrie cel Nou, provenind dintr-o familie săracă, nu a mers la școală. Pentru a ajuta la întreținerea familiei, păștea oile și vacile locuitorilor din satul său pe malurile înverzite ale râului Lom. Întrucât în stâncile de pe malul râului își săpaseră chilii mai mulți călugări, fără îndoială că îi vizita adesea. Atras de asprimea vieții monahale, s-a retras în una dintre peșteri, dedicându-se unei vieți de rugăciune, post și priveghere. Sporind în viața duhovnicească, a devenit o pildă de viețuire creștină atât pentru călugării din apropiere, cât și pentru oamenii simpli. Nu se știe câți ani a trăit în acea peșteră, dar iconografia îl înfățișează ca pe un bărbat matur, chiar în vârstă. Tradiția spune că și-a cunoscut dinainte ceasul morții, pregătindu-se precum se cuvine. S-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu. Astfel s-a mutat la ceruri Cuviosul Dimitrie, smerit și neștiut de nimeni.
Plecat spre Kiev, sfântul poposește la București
Conform tradițiilor locale, moaștele Sf. Dimitrie au fost descoperite în mod minunat. O fetiță bolnavă l-a visat într-o noapte, spunându-i că o va vindeca, dacă le va cere părinților să îi scoată moaștele din apă. Mergând pe malul râului, credincioșii și preoții au văzut mai multe luminițe licărind deasupra apei. Săpând în albie, au aflat moaștele întregi ale sfântului. După ce le-au curățat de mâl și pietriș, le-au așezat într-o raclă, în biserica satului. Auzind despre această descoperire, domnitorii Țării Românești au încercat să le aducă în țară. Ele au ajuns mult mai târziu la București, în timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774. Pentru a le feri de profanarea turcilor, generalul Piotr Salticov a hotărât să trimită racla cu moaștele Sf. Dimitrie la Kiev. Trecând prin apropierea Bucureștiului, mitropolitul Grigore al II-lea și negustorul macedoromân Hagi Dimitrie l-au rugat să dăruiască moaștele poporului român. Astfel, din iunie 1774, moaștele Sf. Dimitrie Basarabov se odihnesc în Catedrala patriarhală (pe atunci, mitropolitană) din București.
Pentru multele sale binefaceri, Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou a fost declarat ocrotitorul Bucureștiului și al Țării Românești. În ședințele dintre anii 1950-1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului său în toată țara. Sute de mii de pelerini trec anual pe la racla lui, pentru a-i cere mijlocirea în fața lui Dumnezeu. (Sursa: www.ziarullumina.ro)