Frate dragă

de Valeriu Gafencu
Frate dragă, din grădină,
Îți trimit în dar un crin,
Să-ți mângâie lin privirea,
Cu veșmântul lui divin.
Floare dragă, floare dalbă,
Cât de mult aș vrea și eu,
Îmbrăcat în haină albă,
Să mă duc la Dumnezeu.
Răsădit acolo sus,
În grădina minunată,
Să-mi simt viața’mbălsămată,
Cu iubirea lui Iisus.
Plâng înăbușit în noapte
Și suspin cu glasul stins,
Dă-mi veșmântul alb de nuntă,
Cu crini minunați încins.
Trăiesc flămând
de Valeriu Gafencu
Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,
Frumoasă ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Și plin cu lacrimi și cu apă vie,
Potirul florii e o’mpărăție.
Nu plângeți că eu mă duc pe lângă voi,
Sau c’o să fiu zvârlit ca un gunoi,
Cu hoții în același cimitir.
Căci crezul pentru care m’am jertfit,
Cerea o viață grea, o moarte de martir.
Când răii mă defaimă și mă’njură
Și’n clocot de mânie ura-și varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
Și-mi primenește sufletul de zgură,
Atunci Iisus de mine mult se’ndură.