FRĂTĂUȚI (II). În 1843, biserica Adormirea Maicii Domnului din Frătăuții Noi, cu 1.890 enoriași, era slujită de parohul Mihail ONCIUL. Biserica din Frătăuții Vechi, închinată, de asemenea, Maicii Domnului, avea 2.024 enoriași, paroh fiind Artenie ANTONOVICI, iar preot administrator, Constantin ISOPESCUL. În 1876, paroh la Frătăuții Vechi, parohie cu 2.863 enoriași, era Ioan GRIBOVSCHI, preot cooperator fiind Petru BOCA, iar la Frătăuții Noi, parohie în plină înflorire, cu 2.675 enoriași, preot cooperator era Titus ONCIUL. La Frătăuții Vechi s-a construit, între anii 1877-1880, cu sfințire în 1883, biserica Sfinților Mihail și Gavril, slujită, în 1907, de parohul Petru BOCA, născut în 1843, preot din 1873, paroh din 1884, de preotul cooperator Mihail DOLINSCHI, născut în 1864, preot din 1893, și, din 1906, de cantorul Ioan URSACHI, născut în 1876. La Frătăuții Noi, paroh era Ioan GRAMATOVICI, născut în 1837, preot din 1863, paroh din 1864, preot cooperator fiind Vespasian REUȚ, născut în 1876, preot din 1904, iar cantor, din 1900, Grigorie BODNARIUC, născut în 1846.
O școală românească, cu 5 clase, funcționa, la Frătăuții Vechi, din 1858, în 1894 deschizându-se și o școală secundară, cu o clasă. Școala germană, cu 3 clase, a fost inaugurată în anul 1800[1].
„În anul 1885, a început preotul din Frătăuțul-nou, Iraclie Porumbescu, a pune fundamentul unui fond pentru ajutoarea copiilor nevoeși de la școala poporală de aici. Spre acest scop, a hotărât o despărțitură a lăzii discosului; a introdus ca, la prohoade, să se pună în acea ladă câte 4 creițari, de la nunți – 20-40 creițari… Când au fost adunați la 5 florini, atunci s-au luat și s-au dat cu dobândă. În acest chip, a crescut acest fond, până-ntr-al 11 Decemvre 1887, la cota de 68 florini 20 creițari.
În mai 1886, Nicuță a Iftincăi, din Frătăuții Vechi, „un băiat oacheș și frumușel”, era judecat de Curtea cu jurați din Suceava pentru că o răpise pe Varvara Istrati, „o copilă negricioasă și frumușică, de 15 ani, care, cu toată tinerețea sa, avea deosebit gust să se mărite” și care, în prealabil, se logodise cu Nițucă. Cum lui Nițucă îi venise recrutarea, iar focoasa frătăuțeancă tocmai își aflase un alt logodnic, Nițucă, întovărășindu-se cu niște prieteni, „pe la Câșlegi”, o răpește pe fată, „o pune în săniuță, o acoperă cu o manta ca să nu răcească” și o duce la Frătăuții Noi, la casa unui prieten, o pune pe cuptor, o mustră, apoi o iubește. Instanța suceveană socotește că toată povestea este „o șagă de Câșlegi” și pronunță „verdictul de achitare”.
În același an 1886, dar pe 15 iunie, câinele turbat al unui ungur din Andreasfalva (Dornești) a nimerit în Frătăuții Vechi și, până să fie împușcat, a mușcat doi bătrâni, șase copii și mai mute vite. Parohul Teodor Patraș a solicitat Căpitănei ca victimele să fie trimise la „Pasteur”, în Franța, pe cheltuiala statului, dar, din fericire, victimele s-au însănătoșit[2].
În luna Decemvre 1887, s-au cumpărat cu acești bani 12 părechi de ciorapi de suman, 10 părechi de opinci, pănură de 8 spignițe și 7 tulpănele, cu prețul de preste tot de 17 florini 78 creițari. Toate acestea le-a împărțit Dl. Gavril Reuț, dirigintele școalei poporale din Frătăuțul-nou”[3].
„Cursul de împletire și albinărit, proiectat a se ține prin trei ferii anuale școlare, la Frătăuțul-nou, s-a început, acolo, în ziua de 22 Juliu curent, sub conducerea instructivă a domnului învățător Candid Mușlea și a unui coajutor al său, domnul Joan Murăroiu, absolvent de școală comercială și absolvat de cursul de împletire, ambii din Brașov.
Participanții la acest curs sunt patruzeci și doi, și anume doi preuți tineri, patru învățători, patru învățătoare june, doi elevi de pedagogie, patru cantori bisericești, patru gimnaziști, șase damicele adulte, doi săteni, șapte școleri poporali și șapte școlerițe, toți aceștia din comune românești ale Bucovinei, iar un studinte chiar din Butușeni, în România.
Învățământul de împletire cu pae, cu papură și cu nuele se preda într-un despărțământ al școalei poporale de acolo, iar învățământul albinăritului, în grădina casei parochiale, la stupii preotului de loc, și o lecțiune demonstrativă și instructivă s-a ținut, până acum, și în țarină, la stupăria încă primitivă a unui sătean din Frătăuțul-nou și în prezența nu numai a elevilor și elevelor cursului, ci și a mai multor gospodari, ce posed albine, din Frătăuțul-nou și din Costișa”[4].
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 40, 1876 p. 44, 66, 1907 p. 122, 167
[2] REVISTA POLITICĂ, Anul I, Nr. 11, octombrie 1886, p. 4
[3] REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 7, 15 aprilie 1888, p. 9
[4] Revista Politică, Anul IV, nr. 16 / 15 august 1889, pg. 9