Frâna de mână sau palinca?

Alaltăieri, pe Hungaroring, a avut loc o nouă etapă de Formula 1, o competiție în care de-a lungul anilor am avut câțiva favoriți: Ayrton Senna, Nigel Mansell, Schumacher. De câțiva ani buni, țin cu Lewis Hamilton, fiindcă are și el doza aia de nebunie (din fericire, suficient de bine controlată, în general) care îi deosebește pe marii campioni de restul sportivilor. Dacă ar fi să pun în balanță bucuriile și suferințele pe care Hami mi le-a adus în timp, categoric ies pe minus. Țin minte cum timp de vreo două sezoane nu se mai alegea nimic: cursă după cursă, doar incidente tehnice, starturi ratate, ieșiri în decor. Frustrare totală, și la el, și la mine. Anul trecut, în sfârșit, revenire la normalitate, ba și ceva pe deasupra: câteva curse cu plecare de pe ultimul loc sau de pe linia boxelor, în care Hami mânca nori și ajungea pe podium sau chiar câștiga. Iar anul acesta, în care e limpede ca lumina zilei că între Mercedes-ul lui și al lui Rosberg și toate celelalte mașini e o diferență colosală, cam ca între Ferrari și celelalte pe vremea supremației lui Schumi, orice cursă care nu-l are pe Hami în pole position și care se încheie fără el pe locul 1 pare o anomalie. La Budapesta, totul era în grafic: Hami în pole position, vremea bună, mașina în ordine. Numai că la start, până la prima curbă, era deja pe locul 4!… de parcă uitase frâna de mână trasă! După vreo două tururi, direct pe locul 10, că mai ieșise și prin pietriș, și pe iarbă. A recuperat nebunește, de-a ajuns pe 4, iar când să urce pe 3, iată-l pe locul…12! Cu tot cu o penalizare. Mai erau, parcă, 17 tururi din 69, când iar a luat-o din loc: pe 10, pe 7, 5, în final pe 4, după încă un recital la limita psihiatriei. Culmea e că diferența între el și Rosberg, la general, a crescut, fiindcă și ăsta a făcut o pană când mai erau vreo 4 tururi și când el era pe 2, așa că a terminat pe 8. Știți ce cred? Că, înainte de cursă, consumul de palincă e dăunător!