Fraiera și parazitul

Așa cum se prezintă lucrurile acum, la două minute după ultima minge din meciul de tenis dintre Halep și Mladenovici, sunt parcă tot mai convins că pentru mine cazul Halep este definitiv închis, orice tentativă de a oricui de a încerca să mă convingă vreodată de acum înainte că fătuca asta are vreo treabă pe terenul de tenis fiind sortită eșecului. Am tot încercat, de mai bine de un an încoace, să aflu unde greșesc eu, unde mi se termină mie știința de telespectator de nu reușesc să văd în ea nimic altceva decât un harnic muncitor cu racheta, și nimic: nu pricep nici cum a urcat în clasament până aproape de vârf, nici cum a câștigat atâtea turnee, nici de ce dracu’ nu se găsește cineva care să-i arate măcar câteva din greșelile pe care le tot face, și iar le face, și în primul rând să o trimită la doctor. Fiindcă, pornind de la premisa, presupun corectă, că marea performanță cere și mari cheltuieli, precum și o analiză permanentă (și neapărat competentă!) a jocului, e nevoie de un staff pe măsură pretențiilor, dacă Halep nu poate depăși prin forțe proprii momentele de cădere. Hai să vedem ce a fost ieri. Așadar, un 6 – 2 în primul set, în care Halep a câștigat aproape fără replică. În pauză, la Mladenovici a venit un puștan, blonduț, care semăna cu ea. Parafrazând celebra reclamă, asta micu’ de respiră ușor era fra-su’, bă! La Halep n-a venit nimeni. Setul 2 s-a terminat repede: 0 – 6! Ce i-o fi spus ăla micu’? Am uitat să vă spun: e antrenor. Calificat. Atât de calificat, încât a mai venit o dată, și după setul al doilea…ca să se hlizească amândoi, suficient de tare cât să audă și Halep, de cum i-a tras-o cu 6 – 0. Restul a fost pe deplin previzibil, finalizat cu eliminare. În acest timp, televiziunea ni-l tot arată pe unu’ cu hanorac, în tribună, care cică e și el antrenor, pe nume Ioniță. A stat, iar a stat, a privit, iar la urmă cred că s-a cărat. Eu cred că ăsta aduce bani de acasă ca să fie văzut, prin aeroporturi, alături de Halep. Deși, la cât de fraieră o văd eu, s-ar putea ca ea să îi dea bani. Pentru ce? Ca să aibă asta mică la cine se uita când greșește, și să primească, prin telepatie, sfaturile tehnice de mare eficiență, de tipul „Hai Simona, hai că se poate!”. Cuuum? Am mai scris asta săptămânile trecute? Da, și? S-a schimbat ceva ce n-am observat eu?