Fractura, ca talisman

Nici nu s-au desfășurat toate meciurile din prima etapă a ligii noastre, că multe dintre lucrurile despre care scriam că nu mi-aș dori să le mai văd în noua ediție s-au ițit mai abitir, cu mai multă furie ca-n anii trecuți. De departe, cele mai idioate vorbe expectorate au fost ale unui reporteraș care-i ținea trena lui Cristi Borcea. Acesta, din cauza fașei gipsate de la gleznă, țopăia înspre mașină după victoria echipei sale la Buzău. Ei bine, insul cu microfon în dotare găsește de cuviință să-l întrebe dacă piciorul i-a purtat noroc!!! Eu cred că este o pistă falsă, fiindcă de fapt Borcea are un cucui norocos pe care și-l ascunde sub freză, iar înainte de fiecare meci se dă cu capul de pereți ca să-și cultive cucuiul norocos! Sau poate că de acum încolo va apela la mardeiașii din galerie care au făcut o demonstrație convingătoare pe capetele jandarmilor…
Dar la acest subiect piere orice haz, fie el și de necaz! Ce-ar fi să se taie în sfârșit în carne vie? Să le cufunde arena dinamoviștilor în tăcere vreo patru etape, cu avertismentul clar că la prima recidivă perioada de liniște se va întinde pe tot sezonul. Da, ați citit bine, tot sezonul! Fără sentimentalisme din alea ieftine și ipocrite, cum că fotbalul nu mai e același fără spectatori. Realitatea crudă ne arată că fotbalul nu mai e același CU spectatori! Desigur, nu sunt toți o apă și-un pământ, dar atât timp cât cluburile nu se implică ele însele în a separa grâul de neghină, lucrurile nu se vor remedia pe stadioane. Probabil că în viitor accesul spectatorilor se va face pe baza unei amprente electronice, iar cine își va da în petec se va autoexclude. Până atunci, situația rămâne albastră, pe alocuri bleu-jandarm.