Doar 140 de unități de învățământ din județul Suceava din totalul de 970 au autorizație sanitară de funcționare. Șeful Inspecției Sanitare de Stat, Ludovic Abiței, a mai spus că-n alte 29 de cazuri au fost eliberate autorizații temporare de funcționare. Domnul Abiței a adăugat că celelalte unități de învățământ nu pot fi autorizate din cauză că n-au apă potabilă, grupurile sanitare lipsesc sau sunt în fundul curții, printre buruieni, sălile de clasă sunt înghesuite ca mințile celor care au condus și conduc învățământul românesc, iar mobilierul este prost.
Nu cred că reprezintă o surpriză pentru nimeni că doar atât de puține școli au primit autorizație de funcționare. Dacă luăm statisticile ultimilor ani observăm că numărul de unități de învățământ autorizate este cam același. Ani de zile s-au făcut programe, s-au băgat bani în betoane, s-au tăiat pamblici inaugurale și s-au făcut declarații pompase. Toate lumea pare preocupată de soarta școlii românești, toți aleșii și numiții au vorbit despre marile realizări în acest domeniu, însă rezultatele nu se văd. Pentru ca o școală să arate cât de cît a școală nu trebuie ca pe fiecare bancă să fie câte un laptop. Nu trebuie decât o bucată de țeavă prin care să curgă apă, trei chiuvete, un var proaspăt dat pe pereți și un pic de vopsea pe tocurile de la ușă. Dar, pentru toate astea, e nevoie de un pic de bunăvoință, și din partea autorităților centrale și locale, dar și din partea directorului de școală și profesorilor. Am auzit că-ntr-o comună suceveană, o școală mai rămăsese cu niște bani care trebuiau musai cheltuiți în două săptămâni. În loc ca suma respectivă să fie folosită pentru achiziționarea unor table pentru scris, directorul a decis să cumpere un fotoliu dintr-ăla cum a văzut el în filme. Că doar se spune că X sau Y ocupă fotoliul de director al nu știu cărei școli, nu-i așa? Că dacă s-ar folosi numai expresia „X sau Y ocupă postul de director al unei școli”, indivizii nu și-ar mai cumpăra fotolii, ci și-ar cumpăra numai postul. Iar un post se poate cumpăra din bani proprii și personali, și nu din bani publici. Ce-i de făcut? Nu-i nimic de făcut. Totodată ar fi bine ca nici Inspecția Sanitară de Stat să nu mai facă nimic, fiindcă știm care-i treaba cu școlile. O știm de ani și ani de zile.
