Fotografii cât o lecție de viață

Cum ziceați că sună vorba aceea? Că o fotografie valorează cât o mie de cuvinte? Da, parcă așa!
Dar valoarea fotografiilor nu se măsoară doar în cuvinte. Ci și în bani. Îmi amintesc de una reprezentând-o pe soția fostului președinte francez Sarkozy, pe timpul mandatului acestuia. Imaginea era nud – cu asta trebuia să și încep! – și s-a vândut la o licitație organizată la New York cu suma considerabilă de 91.000 de dolari. Presupun că merita banii, că nu în fiecare zi vede omul o nevastă de președinte la sfârcul gol și buca nudă. Deși trebuie spus că ulterior – când popularitatea lui Sarkozy a început s-o ia abrupt la vale – o a doua fotografie nud cu soața respectivă s-a vândut la licitație cu doar… 6.000 de euro. Asta da decădere! Cât despre o a treia fotografie, ea nu a mai apărut, dar dacă ar fi apărut, urmând cursul descendent, s-ar fi vândut pe un euro și 50 de cenți.
Eu am văzut fotografii care valorează mult mai mult ca o mie de cuvinte. Fotografii cât o lecție de viață, cât un roman. Despre valoarea lor în bani, nici nu mai pomenesc.
O să vă descriu una fenomenală, publicată de gazeta „Orizontul”, din anul 1925. În prim-plan, apare Moș Ștefan Boroș. Cum care Moș Boroș? Moș Boroș, din comuna Andreiași, județul Putna, acum județul Vrancea. Chiar el!
În poză, Moș Boroș are o privire lungă, de profet, orientată spre cer. Are părul unui Iisus albit complet și o barbă corespunzătoare. E descheiat la cămeșoi, ține în mânuri un toiag și poartă o pereche de opinci casual în picioare. Și e așezat cu bucile lui bătucite de istorie pe ceva ce pare a fi o bancă de lemn.
E de lemn, dar nu e o bancă. Ci un sicriu, dulgherit chiar de el și așezat în curtea casei. E viitorul lui sicriu. Căci Moș Boroș avea, la timpul când a fost tras în poză de talentatul fotoreporter, vârsta de 106 ani. Și-și aștepta sorocul, cu o cumințenie de mare creștin. Între timp, mai dădea de mâncare la găini și mai îngrijea de grădină.