Fotbalul sucevean și Eminescu

În România se joacă, totuși, fotbal. Vorbesc despre campionatul ăla adevărat (mă rog. E un fel de a spune), nu de Divizia B, unde iar m-a furnicat și m-am dus să văd ultimele 10 minute, după ce urmărisem la T.V. vreo 80 din Otopeni – Galați (0-2). Ce meci, ce încrâncenare, ce acțiuni la ambele porți! Dincoace, la 30 de metri de casa mea, o altă lume, ca-n Eminescu: „Copii sărmani și sceptici ai plebei proletare”! Nici o treabă cu fotbalul. Parcă-parcă s-au zbătut, nițeluș mai vioi decât în meciul cu Prefab Modelu (mă, care le găsiți așa nume echipelor!?), dar de-a dreptul prostește. E un lucru pe care doar educația îl rezolvă: păi, când e 0-0, apoi 0-1 și mai ai câteva minute în care știi că e musai să înscrii, logic e să te ferești ca de dracu’ să faci vreun fault care să-ți mănânce timpul. Ei bine, când era deja 0-1, doi tâmpiți de-ai noștri (nu le dau numele, că nici ăilalți nu-s mai breji!) au comis două faulturi idioate: primul a tăbărât de-a trecut un minut până să se învrednicească ăla să bată faultul, iar ălălalt a comis-o cu extrema lor dreaptă, lângă steagul de la colțul nostru, adică alte două minute de panaramă, inclusiv cartonaș, targă, fițe. Și uite-așa, doi dobitoci, cărora nimeni în toată viața lor petrecută (era să scriu „irosită”) pe gazon nu le-a explicat că în asemenea momente trebuie să eviți orice contact, tocmai fiindcă ăia doar asta așteaptă, au reușit să mănânce 3 din cele 4 minute în care mai puteau (puteau pe dracu’) să înscrie măcar golul egalării. Am vrut însă să vorbesc despre prima ligă, aia în care se joacă titlul. La distanță de un an, Dinamo recidivează, pierzând constant din avans. Și anul trecut li s-a tras așa. Ce-ar fi s-o facă și anul ăsta? Pe de altă parte, Steaua și Rapidul cred că nu înțeleg ce li se întâmplă, din moment ce măcar una din ele va pierde definitiv cupele europene, iar cealaltă se află la oarece distanță de Liga Campionilor. Și nici la subsol lucrurile nu sunt clare, mai ales că Farul nu a fost în stare să depășească un Argeș ca și retrogradat. Ceea ce înseamnă că atât la vârf cât și la retrogradare se joacă cinstit, lucru pe care aproape că nu-l mai speram cu puțini ani în urmă. Iar dacă o ținem tot așa, și nu văd de ce n-am face-o, poate în câțiva ani va veni vremea să fim cu adevărat competitivi și în Europa.