Fotbalul românesc, o catastrofă (III)

M-am lungit cât nu se cuvenea cu primele două episoade, dar zău că încă s-ar putea scrie alte câteva zeci numai despre stadioanele noastre, cele multe, părăginite și atât de pustii la ora meciurilor, încât aproape că înțelegi lehamitea fotbaliștilor: păi îți vine să mai dai în minge când în tribune sunt doar vreo 14 zgribuliți și vreo două ștoarfe ieșite la agățat câte un Dodel? Nu cred că mai există locuri pe lume cuprinse de atâta tristețe în zi de meci că stadioanele noastre. În liniștea aia ca de catedrală, ne mai miră oare că se aude, cristal, orice vorbă din vocabularul alcătuit din câte 4-5 cuvinte, desigur, alea, și că în familiile cu copii mici tații urmăresc la televizor meciurile cu volumul dat la zero? Antrenorii sunt triști, fotbaliștii asemenea lor, instalația de nocturnă e chiar așa, de nocturnă adică, nu de făcut lumină, singurii luminoși sunt patronii care își așteaptă cu zâmbete largi ziua când vor înfunda pârnăile. Ei, cei porecliți cu totul impropriu „investitori”, sunt niște paraziți infecți, niște parveniți cu tupeu, nesimțire și lipsă de scrupule, a căror singură activitate e să spele toți banii proveniți din fel de fel de tunuri, de la imobiliare și trafic de curve și droguri, până la defrișări și transport de energie. Ba, unii încă mai ai dracu’, analfabeți dar și cu facultăți făcute pe loz, nu s-au lăsat până n-au ajuns scule politice, nu doar în provincie, ca alde Pinalti ori Sechelariu (odihnească-se!), ci și prin Parlament, precum șeful bandei, ex-milițianul Nea Mitică, prin Guvern, ca vicepremierul Copos, sau chiar în Parlamentul European, cum s-a învrednicit ciobanul. Dați-mi, vă rog, un termen de comparație pentru toată această nebunie, nu în Europa, că nu se poate, nici pe Terra, că tot nu-i de unde, dar în întregul sistem solar, și vă rămân veșnic recunoscător. Sistemul competițional e o bazaconie, clasamentele le fac arbitrii (băăă, de unde dracu’ l-ați găsit și pe grecotei, ce, noi n-aveam hoții și jigodiile noastre!?), Federația și Liga sunt conduse de-un neisprăvit cu studii politico-militare și de-un mut, cluburile sunt ori în faliment ori în insolvență, patronii și vânzătorii de vopsiți porecliți fotbaliști intră și ies din pușcării mai des decât de la toaletă, iar fotbaliștii nu sunt asigurați și nici plătiți cu lunile. Dar chiar și ăia, adică majoritatea, care iau salariul minim pe economia națională, parcă tot sunt plătiți prea mult pentru panarama de fotbal pe care-l joacă. Închei aici și mă duc să vomit.