Prietenul dumneavoastră Narcis Sireteanu n-a sărit în sus după ce România a făcut un joc destul de bun cu Franța, la debutul Campionatului European de fotbal. Dimpotrivă, a invitat la calm, decență și comportament civilizat.
Nu s-a alarmat nici după scorul egal obținut împotriva echipei Elveției. Dimpotrivă, a invitat din nou la calm, decență și comportament civilizat.
Dar nici acum nu dezleagă un sac de sudălmi grele asupra fotbaliștilor și antrenorilor români, în urma caftului încasat în meciul cu Albania. Dimpotrivă. Narcis Sireteanu, ca întotdeauna, invită la calm, decență și comportament civilizat.
De acord, Răzvan Burleanu e un ageamiu fițos, pus în fruntea federației de fotbal pe criterii străine ideii de competență profesională. Dar fotbalul – indicator fidel al stării națiunii – nu putea fi altfel decât este întreaga noastră societate. Bazată pe pile, pe intervenții prin spatele cortinei, pe nepotism. Pe incompetența care rezultă din toate acestea. Corupția zumzăie peste tot și era imposibil să evite tocmai fotbalul, sector unde se manevrează atâția saci cu bani albi, gri și mai ales negri.
Antrenorul Iordănescu a fost pus antrenor nu pentru că e cum e, ci pentru că a fost cine a fost: un strălucit jucător, un bun antrenor. Nu trebuie să-l insultăm acum, mai ales că este clar că omul nu s-a prins în joc de bunăvoie. Ci împins cu forță din spate.
Iar jucătorii sunt și ei cum e întreaga Românie. S-a zis de unul – Alibec – că-i dolofan ca un bec. Păi, grasul respectiv s-a selecționat singur? Ce vină are el că-i place ciorba de pântece și ceafa la grătar? Ce vină are el că în fotbalul intern nu li se explică fotbaliștilor să se alimenteze corect?
Fotbalul intern este ros de cancerul meciurilor aranjate pentru pariuri. De aici pornește răul. Președintele țării și premierul trebuie să ceară distrugerea acelor rețele care au dus acest sport pe treapta de jos unde este.