România a înghețat. La propriu. Vie a rămas doar nesimțirea de a găsi resurse să scoți cu armata din „trenul groazei” doar fotbaliștii Oțelului Galați, restul călătorilor rămânând acolo. Sau nesimțirea de a curăța gazonul de pe Arena Națională cu deținuții, când sunt copii la cinci metri sub zăpadă.
La începutul săptămânii, România s-a dat de ceasul morții că nouă fotbaliști au rămas blocați într-un tren înzăpezit. În afara lor mai erau vreo 400 de călători dar subiectul a fost motiv de breaking news evident doar pentru că fotbaliștii erau în tren. După două zile, armata a reușit să-i scoată din nămeți și să-i ducă la un spital din Făurei dar doar pe cei nouă fotbaliști. Ceilalți călători? Au mai rămas o zi acolo. Fotbaliștii au avut întâietate. Să nu mai zică cineva că Guvernul nu alocă o atenție deosebită sportului.
E revoltător, e nedrept, e inuman. Așa a procedat statul român, a găsit o modalitate să scoată din tren doar o parte din oameni, „mai celebri” decât ceilalți. Ca întotdeauna, notorietatea ne face mai egali decât ceilalți.
Pentru fotbaliști s-a găsit, evident cu bani plătiți de către club, un elicopter care să-i aducă în 20 de minute la București. Statul român, sărăcit așa cum e de criza economică, nu mai găsea oare un ban pentru carburant să-i scoată pe amărâții ăia din zăpadă. Poate chiar cu elicopterul cu care se duce președintele la Predeal?
Fotbaliștii s-au simțit vinovați când i-au lăsat pe ceilalți călători în nămeți și au făcut un apel către autorități. Ce cuvânt banal și lipsit de responsabilitate! În acest timp un director din preamărețul CFR, instituție care a trimis un utilaj de deszăpezire fără motorină, ca și cum te-ai duce la război fără muniție, anunța că trenul va avea o rută ocolitoare, dar călătorii să stea liniștiți, nu vor plăti niciun ban în plus. Și totuși, după trei zile de stat în zăpădă au fost voci care le-au mulțumit fotbaliștilor. Și aveau și de ce, dacă nu erau ei în tren, poate nu auzea nimeni de 400 de anonimi blocați pe un câmp de lângă Făurei.
Pentru a deszăpezi Arena Națională s-a găsit o soluție: deținuții au fost puși la muncă. Steaua are unde să joace în condiții optime meciul de importanță capitală, cu FC Twente din Liga Europa. Poporul e beat de fericire, nu mai are timp de știrile din coada jurnalelor, că sunt copii, bătrâni blocați în case sub nămeți de cinci metri. Le dau unii voluntari pâine pe coșul casei.
O bătrână plânge cu un perete de gheață în spate că nu-și poate scoate lemne să pună pe foc, niște copii dârdâie în casă. Asta vezi la televizor dacă ai rădare până la finalul buletinelor de știri. Dar marile probleme ale României de zilele astea sunt despre învestirea noului guvern, despre noul val de politicieni tineri anunțat de președinte, despre discursul opoziției blege, despre cai verzi pe pereți. Despre oameni care mor, mai târziu.
Vreau să aud un glas, la Cotroceni, în Parlament, la Palatul Victoria, de la opoziție, la „televiziunile mogulilor”, la „portavocile puterii”, la „televiziunea poporului”, oriunde, unul, măcar unul, care să urle: „Bă, treziți-vă, mor oameni sub zăpadă!”. Pentru că sigur se va găsi unul care să-i anunțe pe morți să stea liniștiți că nu vor mai fi obligați să plătească impozitele.
Adrian Țone, adrian.tone@mediafax.ro
