Ca fan de o viață întreagă al Real-ului Madrid, e limpede că ori de câte ori ne apare în cale numitul „Pep” Guardiola, acesta trebuie executat fără pic de milă, orice scor, oricât de mare, la care echipele antrenate de el iau bătaie, fiind de fiecare dată prea mic! Cele două mardeli administrate lui Manchester City în decurs de 6 zile în Champions’ League sunt doar o palidă mustrare în loc de bătăile soră cu moartea pe care le merită încontinuu cel care a distrus întregul fotbal la nivel planetar cu cea mai cretină invenție de după „catenaccio” al lui Inter din anii ’60: tiki-taka, frecatul mingii cu scopul de a o ascunde adversarului, nelăsându-l nici pe acesta să facă spectacol pentru care cei din tribune plătesc bani grei. În dubla confruntare dintre Real Madrid și Manchester City din Champions’ League, nu știu câți fani (în afară de mine!) mizau pe victoria și calificarea Real-ului, mai ales că din lot se știa că vor lipsi piese grele, începând cu M’Bappe, responsabilul cu golurile, și Bellingham, cel care avea rolul ăsta până la sosirea francezului. Dincolo, nu lipsea nimeni, fizic măcar, fiindcă pe teren aveam să ne lămurim că mai toți erau cu gândurile în altă parte. Știți care era miza mea? Adică de ce am știut că ne vom califica în dauna lui City? Ei bine, duelul direct Vinicius – Rodri! Adică dintre cel căruia i s-a furat Balonul de Aur acum doi ani și cel în mâinile căruia ajunsese! A fost o dublă în care, chiar și dacă n-a strălucit ca în alte rânduri, Vini a demonstrat că este un fotbalist fenomenal, iar Rodri că este un fel de… Stanciu, adică un Neica Nimeni, un vopsit de doi bani, care în 7 vieți n-ar putea produce o fărâmă din spectacolul pe care îl face Vinicius ori de câte ori are mingea. Rodri este exact blegul de care are nevoie Pep pentru a-și „valorifica” ideile sale despre antifotbal sau non-fotbal. Mă întreb cum or fi privit aceste două meciuri nesimțiții de la L’Equipe, cei care l-au furat pe sclipitorul Vini în favoarea leșinatului de Rodri.