Când auzi sintagmele „niciodată nu s-a întâmplat cutare lucru”, „cutare echipă e neînvinsă pe nu știu care teren” etc., înseamnă că deja s-a întors clepsidra și numărătoarea inversă pentru premieră a început. Cam așa au stat lucrurile și la Porto, unde Manchester a izbutit ceea ce nu izbutise nici o echipă englezească. Capodopera balistică a lui Ronaldo ne arată că trebuie să fim mai prudenți când facem comparații între fotbaliști și spunem că unul e mai valoros decât celălalt. Spre exemplu, lui Messi n-o să-i reușească niciodată așa ceva. E drept, nici ce face Messi pe teren nu e la îndemâna prea multora.
Dar bineînțeles, crema comentariilor elogioase a revenit meciului Chelsea-Liverpool… Întrebarea legitimă care se pune este ce s-ar mai fi putut întâmpla dacă în teren s-ar fi aflat și căpitanul Gerard, cel care dăduse semnalul resurecției la 0-3 în finala cu Milan! Oricum, este binevenită această abatere de la tradiția încleștată a întâlnirilor dintre cele două echipe, cu calificări scrâșnite, goluri contestate sau reușite numai pe greșeala adversarului (vezi autogolul lui Riise). Recunosc că acum două săptămâni m-aș fi uitat la oricare alt sfert de finală în afară de acesta, însă numai de asemenea surprize plăcute mi-aș dori să am parte.
Dar apropo de englezi, multă vreme m-am minunat cum de își programează ei etapă pentru sumedenia de ligi inferioare, marți, exact la aceeași oră cu meciurile din Liga Campionilor! N-a fost cazul în această săptămână, dar mi-am amintit de acest lucru odată cu suprapunerea de o repriză a partidelor din fotbalul autohton cu cele din competiția europeană. Cred că asta și cu șofatul pe partea ailaltă ar fi cam singurele lucruri pe care n-ar trebui să le copiem de la englezi… În zilele cu simultaneitatea Liga Campionilor-ligile inferioare engleze, mă gândesc că sunt câteva mii de jucători care ratează prestații la nivelul cărora tind mulți dintre ei, plus alte mii, și mai multe, de spectatori care se privează de un spectacol fotbalistic teoretic superior. Nu spun că satisfacția pe care o oferă echipa de suflet, oricât de mică ar fi ea (echipa!), nu are importanța ei, dar de ce două surse de destindere să se excludă una pe alta prin suprapunere?! Valabil și pentru ai noștri…
