O fi oare o condiție ca postul de selecționer să fie ocupat de nesimțiți, sau asta vine cu timpul, mai lung sau mai scurt, petrecut în această funcție?
Vă mărturisesc că după îndepărtarea lui Pițurcă, operațiune finalizată mai mult de presă și de opinia publică decât de FRF, de fapt de Nașu’ (și să nu-mi spună nimeni că n-avea o cotă parte din salariul neisprăvitului…) nu mi-am închipuit că succesorul, oricare ar fi fost acesta dar mai ales Răzvan, ar putea da dovadă de tot atâta nerușinare și nesimțire. … Dar iată că se poate! Dincolo de faptul că Naționala răzvaniană joacă la fel de prost șide urât (iar rezultatele sunt exact măsura mizerabilelor prestații), selecționerul actual a moștenit absolut toate apucăturile precedentului, poate mai puțin barbutul ori black jack-ul, deși n-aș băga mâna în foc.
Într-adevăr, îți trebuie o nesimțire cel puțin egală cu a lui „Piți, lasă-ne” ori cu cea a fotbaliștilor convocați, pentru ca la finalul catastrofei, în loc să intri în pământ de rușine (sau măcar în vestiar, de unde să mai ieși numai când în stadion au mai rămas doar tu și Nea Gicu, ăl’ cu cheile de la poartă) tu să te ații la microfonul televiziunii care a transmis dezastrul (mai bine dădea imagini din Chile și din Haiti, că erau mai puțin terifiante) și acolo să grohăi că „…pentru voi e simplu să judecați prin prisma rezultatului” (!?!) Da’ prin care prismă, domnu’? Poate prin aia „a spectacolului sportiv”, cumva? Că spectacol, matale și pănărămile din teren ne-ați oferit căcălău. De la băiatul ăla lung (și-atât) din poartă, pân’ la ultima Săgeată. Că, pardon, când v-ați înscăunatără, parcă fu tocmai vorba despre o schimbare radicală de concepție, de selecție, de abordare. Și-n loc de astea ne trezirăm ba cu Nicolae ăla și cu ălălaltu’ (unul mai breaz ca altul, parc-ar fi de-o mamă), ba cu Lăbănel sau cum i-o zice, ori cu Cordea (nu, nu-i greșit!) aflat în curs de retrogradare sau cu eterna rezervă Marica, asta ca să nu mai vorbim de ăia rusificați, arabizați ori engleziți (alde Gigel, Mirel și Găbiță) adică toată banda de impotenți cu care ne-a mâncat sănătățile precursoru’ lu matale. Iar ca grohăiala răzvaniană să aibă și-un corolar, ca la Murphy, iată-l: „Am văzut atitudine, angajament”. Bă, ești nebun, te uitai pe mobil la alt meci, sau ai doar obrazul și mai gros decât Pițurcă? Că fotbalul e parcă mai subțire…
