Alaltăieri, l-am sunat de mai multe ori pe Bobby Stroe. Prietenii știu de ce: vineri, adică mâine, la clubul „Thales” din Fălticeni (acolo unde în ultimele trei luni au cântat “Taverna”, Lance Lopez și “Nightloosers”) vin niște băieți din București. Își zic “Trenul de noapte”, și cântă ce trebuie, adică blues și rock’n’roll, iar Bobby, ca prieten al Muzicii, nu poate lipsi. Ba mai contribuie și la organizare, de la afișe pân’ la sunet. Nu mi-a răspuns nici până la ora începerii meciului, lucru greu de înțeles: cum adică, Bobby nu-l urmărește!? Și-a început, exact așa cum mă așteptasem: cu ciprioții călare și Vasluiul arici în apărare. Pronosticasem un 4-0, mai ales că și la Vaslui grecoteii de Cipru dominaseră apăsat. Și, pe când mă lămurisem deja că degeaba ne-au încălecat fiindcă de dat gol n-avea cine, la un prim plan cu spectatorii din tribune îl văd pe… Bobby Stroe! „Popovici, te-ai dilit!”, a fost firește primul gând, pe deplin justificat. După care, mai gândindu-mă eu la omul îmbrăcat în ceva turcoaz (nu mai căutați în DEX!), că am căutat eu în ultima ediție, și așa este omologat în limba română, de la franțuzescul „tourquoise” pe care-l văzusem la televizor, îmi spun că îți trebuie ceva tupeu ca la Nicosia, printre grecotei, să te îmbraci în turcoaz, nu în… grecoaz! Deci, numai Bobby putea fi! Restul vine de la sine: păi nu lucrează el la „Mopan”-ul lui Porumboiu? Așa că e logic ca patronul echipei de fotbal să-l convingă pe patronul „Mopan”-ului să-și trimită angajații pe post de galerie tocmai în Cipru… mai ales că e unul și același!
Ei bine, ieri dimineață, mă sună Bobby: „Dodo, m-ai căutat de câteva ori. De ce?”
Ne-am lămurit repede: da’ el era la televizor! Deci nu m-a bătut soarele-n cap. Și mai povestește Bobby: „Ce civilizație, ce public! La sfârșit, ne-au aplaudat pe noi, spectatorii, după ce-i aplaudaseră și pe fotbaliștii noștri. Asta, după ce le furaserăm calificarea. Nu-ți mai spun că pe stadion, începând cu ora 16, s-a auzit numai rock de ăla bun’, adevărat”.
Cred că nici nu mai era nevoie să-mi spună. Spectatorii care-i aplaudă pe spectatorii “adverși” se educă în direcția asta numai prin rock. Vor face la fel și ai noștri, sunt sigur, atunci când nici spectatori, nici jucători, nu vor fi crescuți cu maneaua-n timpane.
