Numai azi nu-i mâine. Ușor, ușor, iarna s-a cărat. Mă rog, poate nu aia calendaristică, nici aia meteo, dar cea fotbalistică e clar că s-a isprăvit. În lumea normală, pe coordonatele noastre geografice, după iarnă vine primăvara. În cea fotbalistică, după iarnă, care nici n-a prea fost, în loc de primăvară eu mă aștept la o iarnă și mai adâncă, mai sălbatică și mai viscolindă, întrucât nu se arată absolut nicio rază de soare, oriunde am întoarce privirea: campionatul este ca vai de mama lui, cele 6 nefericite care vor duce bătălia finală pentru titlu nefiind cu absolut nimic superioare celor 8 care se vor lua la trântă pentru evitarea căderii în B. Dacă nu le ajunge din urmă insolvența. Sau falimentul. Cupa României nu mai înseamnă nimic, cota de interes față de această a doua competiție internă fiind comparabilă doar cu cea pentru sportul numit cricket. Echipa națională e în conservare, neavând în programul pe termen scurt decât niscai amicale cu echipe dintre cele calificate la Campionatul Mondial, unde se știe că noi avem interdicție de multă vreme. Și pe și mai multă vreme. Singurul loc unde s-ar putea spune că avem nițică treabă este cel din competiția europeană secundă, dar și acolo am senzația, de fapt convingerea, că terminăm repejor, distanța dintre Lazio (o echipă mai degrabă modestă din campiatul Italiei) și Steaua, „echipa-fanion a fotbalului românesc”, fiind cuantificabilă doar în unități de măsură din domeniul astronomiei. Aveți puțintică răbdare și vă veți convinge! Așadar, mâine se reia campionatul pentru cele câteva etape care finalizează sezonul regulat, iar apoi vin play-off-ul și play-out-ul, chestii care în termeni lingvistici înseamnă absolut același lucru. Ceea ce nu ne miră câtuși de puțin, întrucât la gradul de analfabetism (pe românește!) din FRF, nu puteai să le pretinzi să aibă habar de 3 cuvinte în engleză! Oricum, fotbalul e în plan secund, definitorie pentru primăvara care vine fiind bătălia pentru președinția FRF. Burleanu, Lupescu, Prunea, Popescu? Da, unul din ei. Și…?