Fotbal pe pâine: Milă, silă etc.

Fiindcă pe 10 iunie s-a încheiat prohibiția la pescuit, evident că mi-am programat ieșirea pe Prut cu mult timp în urmă, iar meciul de sâmbătă urma fie să-l văd la un televizor portabil (mulțumesc, Cătăline!) dacă aveam semnal, fie să fug în sat pe durata acestuia. Probele de imagine și sunet s-au încălecat o vreme cu campania electorală din Moldova, dar până la urmă s-a văzut cumva și TVR, astfel încât eram deja liniștit încă de vineri seara. Liniștiți erau însă și peștii, singura piesă, un șalău de un kil prins în două zile, făcându-mă să optez pentru retragerea către domiciliu, în ciuda caniculei aproape ucigătoare de sâmbătă, ora 15, când l-am îmbăiat pe Ringo, labradorul de mal de ape, pentru a nu leșina pe drum, l-am suit ud în mașină și am tăiat-o repede spre casă. Am mers atât de repede, încât până să înceapă Finlanda – Ungaria, inițial neinclus în programul meu, am avut timp și de un duș. N-am putut să admir cât s-ar fi cuvenit jocul ungurilor, cu gândul la ceea ce urma să vină…. Și a venit. Ce mai freamăt, ce mai zbucium, vorba poetului. Cam atât am reținut eu din meciul de non-fotbal (al irlandezilor) și de anti-fotbal (al nostru, desigur) care m-a făcut să regret că n-am rămas pe malul Prutului, cu toată vremea de infarct de acolo. Despre frecatul mingii de-a droanga, despre șuturile în peluza-șantier ori de căzutul în cur taman când să tragi la poartă ce naiba să scrii? Și de ce? Cât timp echipa va avea în componență toți rebutații la export, toți Chipciii și Chiricheșii, toți vopsiții, toți împiedicații și năucii, ce mama dracului fotbal să aștepți!? Cât timp antrenorul va declara răspicat că așteaptă cu încredere „meciurile care vine” (!?!), putem pretinde și altfel de prestație decât jegul de fotbal, sau ce-o fi fost ăla, etalat la Belfast? Mi s-a dus dracului tot optimismul pe care-l arătasem în articolul din ziua meciului. Aș zice că în timpul meciului, când îi vezi țârâindu-se aiurea pe gazon, ți se face o milă imensă de băieții ăștia, parcă puși să facă ceva împotriva voinței lor. Iar la sfârșit, ți se face o silă parcă încă mai mare. Celelalte stări care te încearcă nu pot fi redate în cuvinte, întrucât s-ar putea lăsa măcar cu amenzi, dacă nu chiar și cu pușcărie!