Fotbal pe pâine: Iarba din creier

V-ați păcălit dacă ați crezut că în loc de iarbă vreau să scriu despre „iarbă” și despre efectele ei asupra creierului uman. Nu e cazul, cu atât mai mult cu cât am eu așa o convingere că în creierul de fotbalist (și nu doar român!) efectele consumului de droguri sunt ușor diferite față de cele care se produc în creierul omenesc! Nu detaliez, ca să nu mă înjure prea mulți dintre cei implicați în „fenomen”. Lăsând gluma deoparte, zău că în rândul fotbaliștilor tineri, adică de la under 21 în jos, chiar am remarcat o acuratețe și o coerență în exprimare pe care nu cu mulți ani în urmă o căutam cu lumânarea și nu o găseam nici măcar la cei umblați prin lume. Ziceam, așadar, că e vorba, din nou, despre iarba adevărată, aia verde care e de așteptat să fie văzută pe toate terenurile unde se dispută partide de fotbal. Alaltăieri, în transmisie directă de la Botoșani, am văzut o iarbă de un verde nebun, încât cred că orice vacă normală și-ar fi dorit-o la cină. În pauza meciului, la rubrica de știri, am văzut ceva în legătură cu imposibilitatea ca
Steaua (FCSB să-i spună soacrele dv și aia a lu’ Talpan, psiho-juristul în uniformă militară!) să-și dispute ultimele meciuri de acasă din acest an pe stadionul pe care joacă de câțiva ani buni, Arena Națională, pus sub lacăt de Primăria Capitalei, instituția care îl deține în acte și care își bate joc și de el, și de fotbal, și de zecile de mii de oameni care și l-ar dori ca în lumea normală. Voiam să spun că mie mi s-a înfipt în creier chestia cu gazonul de acolo și faptul că în afară de nisip, acolo nu răsare nimic! De ce dracu’ nu i-o trece prin neuronul ăla singular al doamnei Pandele (Firea, pour leș connaisseurs!) ideea de a-l suna pe patronul echipei din Botoșani, pe care să-l roage să o pună în legătură cu ăla care poate face ca la Botoșani, chiar sub ploaie torențială și apoi ninsoare, iarba să rămână iarbă și să nu plece prinsă de crampoane?