Fotbal pe pâine: Două-ntr-o zi!?

De foarte mulți ani încoace așteptăm o zi pe care să o putem compara cu cele în care ne bucuram cu toții, întreaga nație, prin anii ’90, când dădeam câte o lovitură memorabilă, reușind fie vreo calificare de senzație, fie un meci de poveste la vreun turneu final, precum la cel din Italia, din 1990, dar mai ales la cel american, cu 4 ani mai târziu, când și datorită diferenței de fus orar ne prindea dimineața pe străzi, cântând, fluturând steaguri cu mâna stângă (ca în dreapta aveam, obligatoriu, sticlă pe care o împărțeam cu ceilalți nebuni) și sperând la zile încă mai frumoase. Uneori, ziua era completată cu câte o mare performanță și din alte sporturi, precum atletism, canotaj, gimnastică… mai ales, și mai des, gimnastică, sport aflat și el acum la limita morții clinice. Am ajuns să așteptăm și iar să așteptăm nu performanțele în sine, ci lanțul de miracole care să conducă, absolut întâmplător, la câte o reușită oarecare. Nu mai există măcar un singur sport în care să facem legea sau măcar în care să contăm cu adevărat în dispută pentru trofee serioase. Foarte rarele nume de sportivi care reprezintă cât de cât ceva în vreunul din sporturile, și ele tot mai rare, unde să fim băgați în seamă reușesc foarte rar să ne aducă bucuria despre care vorbeam mai sus. Cât privește fotbalul, mai bine nu mă pronunț, că spun o porcărie. Astăzi ar putea fi una din zilele alea pe care le evocam cu nostalgie, în care să trăim două bucurii enorme, în care să dăm din fericire-n fericire, în care să avem de ce să ne îmbătăm. Sunt însă aproape sigur că doar de una din virtualele bucurii vom avea parte, anume de cea din tenis, unde Simona Halep are toate argumentele să câștige ce-și dorește mai mult și mai mult, să ajungă chiar și pe locul 1 în lume și să ne dea astfel o palmă tuturor celor care n-am crezut în ea. Ar fi palma pe care o primesc absolut fericit. Pe de altă parte, am și vagul presentiment că nu vom apuca să ne bucurăm pe de-a-ntregul, fiindcă doar după câteva ore vine meciul cu Polonia. Acum vreo 25 de ani, cred că ne-am fi pus doar problema scorului. Acum, tot așa. Numai că… invers! Doamne ajută să greșesc eu și să fie azi, 10 iunie, ziua din acest an în care vom avea parte de două enorme bucurii.