Fotbal pe pâine: De ce Simo nu e Ronnie

În așteptarea meciului de astăzi, aproape că nu mi-a păsat de restul meciurilor din Cupa României, deși ar fi fost oarecum logic să mă preocupe și astea, măcar în ideea de a observa care adversar ne-ar fi mai la îndemână în turul următor al competiției. Observați că nici nu-mi fac vreo problemă în legătură cu calificarea, argumentele mele fiind că Foresta e pe val, în timp ce Steaua nu joacă absolut nimic. În plus, am impresia și că buletinul meteo ne e favorabil, după torentele de ieri anunțându-se și azi vreo două reprize de ploicică, numai bune pentru a le da apă la moară lingăilor lui Gigi spre a explica de ce a pierdut Steaua: că terenul greu, că jucătorii tehnici, că nu știu ce chestie cu crampoanele inadecvate și alte d-astea. Una peste alta, Steaua e numai bună de bătut, prilej cu care Gigi ar putea să producă marea surpriză a turului de campionat: să o schimbe de la conducerea echipei pe Anamaria Prodan. Că doar nu oți fi crezând că echipa o face băiatul ăla (mai nou) cu ochelari de intelectual. Iar în locul ochelaristului să-l aducă pe Șumudică, fiindcă oricum jucătorii de bază în echipa de acum sunt de la Astra, iar din retur astralii vor constitui chiar grosul lotului. Cum ziceam, neinteresându-mă Cupa, m-am concentrat pe sporturile individuale, mai exact, pe snooker și tenis. Spre uluirea mea, Ronnie e din nou în China, unde joacă prost, dar până acum câștigă. De altfel, chiar când scriu, îl conduce Michael Holt cu 4 – 2. Și sunt convins că Ronnie câștigă, fiindcă se joacă „primul la 6”. Tot în Asia, Simona Halep joacă atât cât poate ea de bine. Și chiar când câștigă, așa cum s-a întâmplat în primul meci, nu știu de ce dar nu are față de locul 1 mondial, așa cum zic și ea, și fanii ei, că ar merita să ajungă. Vreau să spun că și la 5 – 0 și 40 – 0, ba și pe serviciul ei, tot nu ai siguranța că va câștiga setul respectiv. Și la Ronnie, și la ea, se vede când au de pierdut. Cu deosebirea fundamentală că adeseori Simona Halep pierde și când are de câștigat.