Fostul soț al Ebei e un erou

Degeaba se stropșește acum Băsescu la tătă lumea – trăgând în dreapta și-n stânga cruci și dumnezăi – că nu e nimeni vinovat că fiică-sa s-a dezvorțat în stilul familiei: cu poalele ridicate în cap. Atâta a învățat, atâta știe, atâta face.
Lucruri precum destrămarea familiei se înscriu în notele firești ale vieții, așa cum am subliniat și în tableta „Nuntă + Divorț = 0”, publicată acum vreo două săptămâni în „Monitorul de Suceava”. Dacă din bun-simț tămbălăul cu sute de invitați de la nuntă ar fi fost evitat, separarea de acum nu ar fi produs nici ea decât cel mult niște valuri demne de un lighean. Că la o cununie discretă, divorțul e și el fără sonor.
Atunci, la vremea nunții, i-a plăcut socrului mic circul cu artificii, cu joc îndrăcit și tort cu frișca siliconată ca buzele Ebei. Se credea el un fel de rege cu mandat prezidențial. Un rege care-și încredința fiica unui vestit cavaler câștigător de turnir, venit de după mări și țări, special ca să-i cîștige inima fiică-sii, în caz că Eba deține acest organ, facultativ la oamenii din categoria sa.
Eu propun să-i placă socrului mic și circul de acum, că nu-i decât actul al doilea din aceeași piesă pe care el a început-o. Doar n-ar vrea să ne abținem să comentăm, că atâta bucurie avem și noi. Mai cu seamă că, se știe, poporul se distrează copios pe seama necazurilor celor din pătura de sus. Era imposibil să nu se distreze și acum. Doar n-ar vrea Băsescu să râdem pe seama divorțului vreunui amărăștean ca mine. Divorțurile noastre nu fac audiență. Al Elenei Buzatova cu ex-alesul ei alintat „Sida”, face.
Sper că nu există bărbat în România care să aibă vreun cuvânt de reproș la adresa ex-partenerului Elenei Băsescu, a fostului domn Eba. Omul a rezistat ca un erou lângă acest monument câțiva ani, chiar dacă foarte puțini. Ceea ce o probă de rezistență care atinge și chiar depășește limitele umanului. Merită decorat.