Fostul membru PSD Cristian Diaconescu revine în Cabinetul Boc, de această dată sub sigla UNPR, însă tot la conducerea Ministerului Afacerilor Externe.
În vârstă de 52 de ani, Cristian Diaconescu a mai deținut portofoliul Afacerilor Externe, în primul Guvern condus de Emil Boc, format de PDL și PSD după alegerile parlamentare de la finalul anului 2008. Nici atunci nu era pentru prima dată când Diaconescu devenea ministru, el fiind, în perioada martie-decembrie 2004, ministru al Justiției în Cabinetul condus de Adrian Năstase.
Dacă însă în 2008 Cristian Diaconescu era membru PSD și a devenit ministru susținut de social-democrați, de această dată, el este numit ministru din partea UNPR, din calitatea de președinte de onoare al formațiunii constituie de Gabriel Oprea și în care se regăsesc numeroși foști membri PSD.
Cristian Diaconescu a plecat din PSD după Congresul din februarie 2010 la care a candidat la președinție și la care Victor Ponta a fost ales la șefia formațiunii. Diaconescu a părăsit PSD în circumstanțe tulburi legate de o așa-zisă monitorizare a lui de către o anumită grupare din partid. El s-a alăturat apoi grupului format în jurul lui Gabriel Oprea, fost lider PSD, care a pus bazele UNPR alături de alți pesediști cu state vechi.
UNPR s-a lansat în 1 Mai 2010, Cristian Diaconescu fiind ales președinte de onoare al formațiunii conduse de un trio din care mai fac parte Gabriel Oprea și Marian Sârbu.
Cristian Diaconescu este născut în 2 iulie 1959. A absolvit, în 1983, Universitatea din București, Facultatea de Drept, iar până în 1989 a fost judecător.
În 1990 intră în diplomație, iar în următorii zece ani deține numeroase funcții în Ministerul Afacerilor Externe printre care: diplomat în Delegația Permanentă, ulterior Misiunea Permanentă a României la OSCE; coordonator al secției de cooperare în domeniul politico-militar al OSCE din MAE; diplomat în Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizațiile Internaționale de la Viena, adjunct al șefului misiunii pentru domeniile politico-militar și de securitate ale OSCE; director al Direcției OSCE și de Cooperare cu Structurile Subregionale din Ministerul Afacerilor Externe; director general al Direcției Generale Juridice și Consulare din Ministerul Afacerilor Externe; șef de delegație la reuniunile privind Dimensiunea Umană a OSCE, Comisia privind Drepturile Omului la Geneva și Comisia Dunării.
În anul 2000, luând în considerare experiența sa în negocierile internaționale, Ministerul Afacerilor Externe i-a încredințat o importantă misiune internațională, numindu-l Secretar general adjunct al Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) și ambasador en pied în această organizație.
În anul 2001 a fost numit în funcția de secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe. Această funcție a fost îndeplinită în paralel cu funcția de negociator șef pentru Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, pentru Tratatul Politic de bază între România și Federația Rusă, pentru Legea maghiarilor din statele vecine Ungariei pentru tratatele și acordurile bilaterale privind regimul frontierelor, protecția minorităților și readmisia, precum și în domeniul măsurilor de creștere a încrederii și securității în Europa. Începutul anului 2004, an hotărâtor pentru procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, i-a adus nominalizarea ca Secretar de Stat pentru Afaceri Europene.
În martie 2004, a fost numit ministru al Justiției în Cabinetul Adrian Năstase, cu misiunea de a negocia și închide capitolul 24, Justiție și Afaceri Interne, în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, care a fost închis în noiembrie 2004.
La alegerile parlamentare din anul 2004, candidează pe listele PSD și obține primul mandat de senator.
La congresul PSD din 2005, la care președinte al partidului a fost ales Mircea Geoană, Cristian Diaconescu este ales în funcția de vicepreședinte al partidului.
În aprilie 2008, Cristian Diaconescu s-a înscris la propunerea unanimă a forurilor de conducere ale PSD în cursa pentru câștigarea Primăriei Generale a Bucureștiului, contracandidații săi cei mai importanți fiind Ludovic Orban (PNL), Vasile Blaga (PDL) și Sorin Oprescu, care a candidat independent. În urma alegerilor locale, Diaconescu s-a clasat al treilea.
În toamna aceluiași an, obține un nou mandat de senator din partea PSD în colegiul uninominal 3 din Circumscripția electorală nr.42 București.
La congresul PSD din februarie 2010 candidează la președinția partidului. Ulterior, a demisionat din partid și s-a alăturat grupului format în jurul lui Gabriel Oprea și care a dus la formarea UNPR.
Conform declarației de avere completate în iunie 2011, Cristian Diaconescu deține trei optimi dintr-un un teren parte agricol, parte intravilan de 3.800 mp. în județul Argeș și un teren intravilan de 360 mp. în București. De asemenea, el deține o cotă parte de trei optimi dintr-o casă de locuit în Argeș și dintr-un apartament în București. Diaconescu mai are un apartament și o casă de locuit în București.
Diaconescu mai deține un autoturism Ford și trei tablouri evaluate la 6.000 de Euro.
El a contractat în anul 2002 un credit ipotecar scandent în 2012, în valoare de 138.500 USD. Totodată, el și soția sa au depozite și conturi bancare în sumă de 214 Euro, 1983 USD și 43.965 de lei, la care se adaugă sume disponibile prin carduri de credite de 55.000 de lei.
În anul 2010, Cristian Diaconescu a obținut din indemnizația de senator 51.622 lei, de la Universitatea Dimitrie Cantemir o indemnizație de 27.587 lei, iar din închirierea unui apartament suma de 10.500 lei.
