Fostul judecător Marcel Bidirel (65 de ani) a fost reținut, ieri după-amiază, de polițiști, fiind acuzat că și-a omorât propria mamă, crima având loc chiar în apartamentul în care bătrâna locuia în ultima vreme, la etajul II al blocului turn „Lamă” din cartierul Areni al municipiului Suceava.
„Poliția, stai, să vină poliția… Am omorât-o pe mama”
Potrivit unui comunicat al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Suceava, ieri, la ora 15.29, un apel la 112 anunța faptul că o femeie în vârstă de 85 de ani, Ileana Bidirel, a fost găsită fără suflare în casă, bătrâna fiind cel mai probabil victima unei crime comise chiar de către fiul ei.
Din primele informații, victima prezenta leziuni în zona capului, cea mai probabilă ipoteză fiind aceea că bătrâna a fost lovită cu un fund de lemn, care, de altfel, a fost găsit pe holul de intrare în blocul respectiv.
„În urma discuțiilor purtate cu locatarii blocului respectiv, s-a stabilit faptul că fiul victimei a fost văzut în timp ce ieșea din apartamentul în cauză, fiind foarte agitat și afirmând că și-ar fi ucis mama, după care a dispărut”, se arată în comunicatul poliției.
Potrivit martorilor, Marcel Bidirel a ieșit din bloc și a început să strige „Poliția, stai, să vină poliția… Am omorât-o pe mama”, fiind reținut la scurt timp de polițiștii trimiși la fața locului. Suspectul era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de pijamale și un maieu, fiind sub influența băuturilor alcoolice.
„Întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, competent în soluționarea cauzei”, a declarat purtătorul de cuvânt al IPJ Suceava, inspectorul Ionuț Epureanu.
„Am văzut-o pe femeia aceea… era cu fața în jos, goală…”
În blocul turn din Areni, de deasupra fostei cofetării studențești, locatarii se cruceau de ceea ce s-a întâmplat.
Viorica Blănaru, care locuiește la același etaj cu victima, povestește că a coborât până la o vecină și stătea de vorbă cu aceasta, pe casa scării, în momentul în care fostul judecător a coborât scările și a lovit-o cu palma, izbind-o de perete.
„Și acum îmi vuiește capul de la lovitură. Noroc că am intrat în hol la vecina, că voia să mă lovească și cu un fund de lemn pe care-l avea asupra lui”, era în stare de șoc femeia.
Viorica Blănaru a urcat apoi la etaj și a observat ușa deschisă la apartamentul nr. 8.
„Am văzut-o pe femeia aceea… era cu fața în jos, goală…”, mărturisește vecina.
O altă vecină, Florica Murgu, povestește că fostul judecător provoca deseori scandal la apartamentul în care locuia mama sa: „ O dată, bătrâna a fugit în furou afară… a scos-o din casă, că nu voia să-i dea bani”.
La fața locului a venit și un apropiat al familiei Bidirel, Ciprian Bojescu, care a povestit că îi cunoștea bine atât pe fiul agresor, cât și pe victimă.
„El a fost internat de două ori pe la Psihiatrie. Maică-sa avea grijă de el. El nu avea voie să bea deloc, dar… a ajuns cum a ajuns”, încerca să găsească explicații bărbatul.
Rudele îndoliate dau vina pe autorități
La apartament au venit ieri și rudele îndoliate, însă au trebuit să aștepte până la finalizarea cercetării la fața locului.
Doina Chindriș, fiica victimei și sora agresorului, era revoltată pe autoritățile care nu au reușit să-l țină închis pe Marcel Bidirel, cunoscut cu afecțiuni psihice.
„Am spus că-i pericol social, că o să se întâmple o crimă. Cine e responsabil, să răspundă…”, își striga femeia durerea.
Aseară, Marcel Bidirel a fost internat, sub pază, în secția de Psihiatrie de la Burdujeni a Spitalului Județean Suceava.
Suspectul urmează să fie expertizat psihiatric, pentru a se stabili dacă a comis fapta cu discernământ.
Și-a distrus cariera pentru câteva sute de lei, un caș și țuică
Marcel Bidirel împărțea prin anii ‘70 dreptatea în sălile Judecătoriei Suceava.
Totul până în 1976, când a fost condamnat la opt ani și șase luni de închisoare, pentru luare de mită, după ce a fost prins că a măsluit mai multe dosare pe care le judeca.
L-a băgat la pușcărie un cioban, pe care, povestea chiar Bidirel, voia să-l ajute să scape mai ieftin dintr-un dosar de înșelăciune.
O carieră de magistrat s-a dus pe apa sâmbetei.
În schimbul a câteva bancnote de 100 de lei, un caș și niște țuică.
Nu a stat în pușcărie decât trei ani, trei luni și 28 de zile. A ieșit pe 11 septembrie 1979.
S-a angajat ca jurist la Uniunea Județeană a CAP-urilor și răspundea de zonele Zvoriștea, Zamostea, Adâncata și Hânțești. Nu a rezistat prea mult. Vreo șase luni și ceva, după care și-a dat demisia.
A căzut apoi în patima alcoolului. A înlocuit sălile de judecată cu crâșmele.
„Singurul lucru de care-mi pare rău de la viața asta este că am jignit-o pe mama și i-am îngreunat viața”
Pe vremea când era magistrat, Bidirel era un personaj foarte cunoscut în târg, mai cunoscute fiind povestirile sale din perioada de glorie, când mergea cu avionul la București, doar pentru a mai trage câte „o macheală”, după cum singur le mărturisea tovarășilor de pahar.
„Singurul lucru de care-mi pare rău de la viața asta este că am jignit-o pe mama și i-am îngreunat viața. În rest, nu regret nimic”, mărturisea fostul judecător în urmă cu aproximativ doi ani, într-un articol din Monitorul de Suceava.
„Am avut o regulă, să nu-mi fac nimic din bani furați. Erau buni doar pentru distracție”
Despre călătoriile cu avionul la Capitală, Marcel Bidirel povestea că au început în septembrie 1975.
În București, spunea el, avea un loc anume unde trăgea, la restaurantul „Bistrița”, de vizavi de Hotelul Intercontinental.
„Când intram pe ușă, chelnerii știau din prima și veneau cu dubla de Johnny Walker”, declara fostul judecător.
Recunoaște că a avut o perioadă de nouă luni, între septembrie ’75 și mai ’76,în care șpaga devenise o obișnuință pentru el, la fel ca drumurile spre București.
Nu a strâns nimic din șpagă.
„Am avut o regulă, să nu-mi fac nimic din bani furați. Erau buni doar pentru distracție”, mai povestea Bidirel.
Fostul magistrat va ajunge cel mai probabil din nou într-o sală de judecată. În boxa acuzaților. În funcție de concluziile psihiatrilor, riscă să-și petreacă restul zilelor în spatele gratiilor.
