– După ce înainte de Revoluție a dus sute de suceveni să vadă obiectivele turistice din țară, dar și din străinătate, Gheorghe Filipciuc (51 de ani) a „parcat” acum autocarul plin de turiști în fața propriului complex hotelier, Zamca
– „Pe cel de lângă tine nu trebuie să-l judeci numai prin prisma buzunarelor, ca doctorii. Nu este bine numai să înmulțești și să aduni. Eu și în ziua de astăzi, nu fac diferențiere că ăla-i necăjit și ăla-i bogat”, povestește fostul ghid, ajuns de-a lungul anilor unul dintre cei mai cunoscuți oameni de afaceri ai Sucevei
– Suceveanul a demonstrat că știe să facă afaceri, reușind să se impună nu numai în domeniul hotelier
– Practic, indiferent de ce afacere s-a apucat, Filipciuc și-a lăsat cu gura căscată concurența
– „Soția mea a fost alături de mine și ea a condus tot timpul, chiar dacă eu am fost numit director general”, se destăinuie afaceristul
După povestea de succes a patronului de la Betty Ice, Vasile Armenean, fostul vânzător de înghețată dintr-o gelaterie din Austria, ajuns proprietarul celei mai mari fabrici de înghețată din Europa de Est și unul dintre cei mai importanți producători de înghețată din România, „Monitorul de Suceava” vă prezintă „rețeta” carierei unui alt cunoscut om de afaceri sucevean.
Gheorghe Filipciuc (51 de ani) a lucrat ani la rând ca ghid turistic, iar după Revoluție a deschis prima agenție de turism din Suceava. Și-a înființat apoi o societate de comerț angro, reușind să ajungă în doar câțiva ani în topul firmelor de profil din țară. Actualul complex hotelier Zamca, una dintre cele mai frumoase unități hoteliere din județ, aflată chiar în zona mănăstirii cu același nume, este tot realizarea suceveanului.
– Printre primii patroni din Suceava
Înainte de Revoluție, Gheorghe Filipciuc a fost ani la rând ghid de turism, colaborator la Biroul Turism-Tineret și Oficiul Județean de Turism. Era unul dintre cei mai solicitați ghizi și mergea periodic cu grupuri de turiști prin țară, dar și în străinătate. În ciuda vremurilor sumbre de atunci, lui Gheorghe Filipciuc îi mergea bine. „Am fost un om de competiție, un om căruia îi plăcea să creeze în jurul lui o atmosferă în care să se simtă toată lumea bine. Plecam cel puțin o dată la 40 de zile. Mergeam la Izvorul Mureșului, trăgeam acolo trei-patru zile, o zi-două în Ungaria, mergeam la trenul tineretului de Costinești, distracții, apoi, în Bulgaria, ori la ruși…. Stăteam detașat câte o vară întreagă”, își amintește cu plăcere de acea perioadă a vieții sale fostul ghid BTT.
La scurt timp după Revoluție, Gheorghe Filipciuc, alături de alți doi asociați, a înființat prima agenție de turism din Suceava, „Bucovina Estur”. Deși privatizarea era considerată atunci o adevărată aventură, Filipciuc și-a părăsit locul de muncă și a luat-o pe acest drum. Afacerea cu agenția de turism a prins repede, câștigurile fiind tot mai mari de la zi la zi. Totuși, fostul ghid BTT nu era mulțumit. Planurile sale de a realiza schimburi cu grupuri din străinătate, de a face parteneriate cu agenții de turism din Occident, de a le arăta turiștilor străini frumusețile Bucovinei, erau „sufocate” de cererea extrem de ridicată pentru turismul comercial. Locul adevăraților turiști fusese luat de cei pentru care Turcia, de exemplu, era doar țara de unde cumpărau lucruri ieftine, pe care le revindeau apoi în țară. Turcia și Polonia, de altfel, erau destinațiile cel mai des solicitate de comercianții de ocazie, apăruți ca ciupercile în anii ’90. Pe scaunul turistului relaxat, civilizat, dornic să viziteze cât mai multe locuri frumoase, stătea acum comerciantul disperat să ajungă cât mai repede acasă, să-și vândă marfa luată din vechiul bazar al Istanbulului. „Simțeam că mă îmbolnăvesc de nervi. Am zis, dă-l încolo de turism comercial. Nu-mi trebuie”, povestește Filipciuc. A renunțat la afacere, mai ales după ce, în 1992, unul dintre asociații săi, cel mai experimentat dintre ei în domeniul turismului, a decedat în urma unui cumplit accident. Perioada imediat următoare a fost una de coșmar pentru afaceristul sucevean, rămas singur, cu datorii mari de achitat.
–
În 1994, după mai multe experiențe în domeniul alimentației publice, Gheorghe Filipciuc a înființat o firmă care se ocupa cu comerțul angro, Mer-Dum SRL. „Aveam la început un singur camionaș și vreo patru-cinci angajați”, își amintește fostul ghid turistic. În doar câțiva ani, a ajuns la peste 100 de angajați și 35 de mașini de distribuție. Adusese Mer-Dum-ul în fruntea firmelor de comerț angro din județ și era în „vizorul” marilor producători de marcă. „Ne-am trezit, după vreo doi ani, că ne cheamă producătorul de ulei (n.r. -Argus) și ne premiază pentru că suntem pe locul I pe țară la distribuție. Nu îmi venea să cred. Anul următor, Mer-Dum-ul, locul I la distribuția de zahăr (n.r.. –Agrana)… am rămas în top ani la rând. Pentru mine era o satisfacție deplină, să fim înaintea marilor orașe. Mă întrebau cei de la București, de la Timișoara, de la Arad: ”, e mândru afaceristul. E de părere că în afaceri trebuie „să mai gândești și cu inima”.
„Dacă tu fumezi Carpați, fumez și eu…”
„Pe cel de lângă tine nu trebuie să-l judeci numai prin prisma buzunarelor, ca doctorii. Nu este bine numai să înmulțești și să aduni. Eu și în ziua de astăzi, nu fac diferențiere că ăla-i necăjit și ăla-i bogat. Dacă tu fumezi Carpați, fumez și eu… fac o țigară cu tine, așa din respect. Sunt născut în Udești, dacă, de exemplu, e o nuntă acolo, mă duc și mă așez în mijlocul moșnegilor, care mă cunosc de copil, și câte unul îmi șoptește la ureche: „Bă, poate strici masa…”. Dacă am de dat, dau ca el un milion, și ce am de pus în plus, pun la mireasă în sân, și tot sunt în rând cu el. De-a lungul vieții, am mai și pierdut, nu numai am câștigat. Au mai fost și serioși, și neserioși… au fost probleme, dar am avut tăria să le trec. M-a înzestrat D-zeu cu harul ăsta de a lucra cu omul, de a-l ști să-l atrag”, mărturisește fostul ghid BTT câteva dintre „ingredientele” care l-au adus în topul oamenilor de succes ai Sucevei.
– „Nimeni nu poate spune despre mine că l-am înșelat”
Deși afacerile îi mergeau strună, fostul ghid BTT își dorea să se întoarcă la prima sa dragoste, turismul. A făcut acest pas în 2003, atunci când a cumpărat hotelul Zamca, care, la acea vreme, avea o capacitate mult mai mică de cazare, iar dotările erau modeste. „Am mărit capacitatea hotelului, am construit un restaurant nou cu terasă, cu o capacitate de 350 de locuri, o sală de conferințe cu 120 de locuri, dotată standard, am modernizat restaurantul vechi al hotelului”, vorbește despre primele investiții făcute la complexul Zamca. Pentru că își dorea ca lângă hotel să fie și o bază de agrement, Gheorghe Filipciuc a amenajat un teren cu gazon sintetic pentru fotbal, tenis, volei, cu instalație de nocturnă și vestiare moderne, teren dat în folosință în toamna anului 2005. De puțină vreme, hotelul pe care îl conduce dispune și de un modern complex de agrement, întins pe aproape 4000 de metri pătrați, alcătuit dintr-un restaurant pizzerie cu 150 de locuri și o grădină de vară exotică, care poate găzdui aproximativ 120 de persoane. Noutatea absolută o reprezintă salonul „Fire Balls”, care este dotat printre altele cu o pistă de bowling ultramodernă cu 4 culoare și cu o masă profesională de snooker. „Este poate cea mai frumoasă realizare și satisfacție a mea… că și la noi, la Suceava, poți să ai condiții deosebite de relaxare”, concluzionează Filipciuc.
Afacerile lui Gheorghe Filipciuc nu se opresc aici. Asociat în diverse activități, fostul ghid BTT are și o afacere în străinătate, tot în domeniul hotelier, iar anul trecut, a cumpărat și pensiunea „Bicom” din municipiul Suceava. „Eu am fost un tip corect, un tip care a respectat partenerii de afaceri și am fost respectat de către aceștia. Sunt considerat un om serios și corect, de toți cei cu care am făcut afaceri. Nimeni nu poate spune despre mine că l-am înșelat. Consider că sunt un tip foarte deschis, de ce nu chiar și iubit… cred că și de concurență”, râde afaceristul.
– Femeia din spatele omului de afaceri
Averea patronului complexului Zamca nu se rezumă la milioanele de euro, cât ar valora proprietățile și afacerile sale în prezent: „Nu contează averea. Ești bogat dacă ai suflet mare. Cea mai mare avere pentru mine este familia mea și sufletul meu, pe care-l consider generos”. Gheorghe Filipciuc este tată a patru copii, trei fete și un băiat (Georgiana -11 ani, Alex-19 ani, Raluca-22 de ani și Ramona-29 de ani). Își aduce aminte că unul dintre cele mai grele momente ale vieții sale a fost în 2005, atunci când fiul său, campion național cu echipa de juniori ai clubului de fotbal FCM Bacău , transferat la FC Cetatea, a suferit o fractură dublă de tibie și peroneu. „Am stat personal o lună și jumătate internat cu el la Spitalul de urgență din București… au fost mari complicații. Nu mă mai interesa să mai joace fotbal, vroiam doar să se facă bine. Eram complet distrus sufletește. Dumnezeu însă m-a ajutat și mi-a dat putere… Alex al meu a fost recuperat în totalitate”, mărturisește omul de afaceri. Gheorghe Filipciuc mărturisește că un mare merit în realizările sale l-a avut soția sa Mariana, asociatul său, cum îi place să-i spună, atât în afaceri, cât și în plan sentimental. „Tot ceea ce am realizat se datorează soției mele Mariana, care efectiv a fost sarea și piperul în tot ceea ce am făcut, fiind un om cumpătat, care m-a încurajat tot timpul și mi-a ridicat moralul. Afacerea din complexul Zamca, „Fire Balls”, a fost și este coordonată aproape în totalitate de ea. Atâta timp cât nu ai o femeie puternică în spate, nu reușești mare lucru. Mariana a fost alături de mine și a condus tot timpul, chiar dacă eu am fost numit director general”, recunoaște el cu mândrie.
