Fost fotbalist la Rapid, de cinci ani călugăr la Mănăstirea Putna

A jucat fotbal de la vârsta de 14 ani, a fost de o valoare certă, iar la 20 de ani, când adevărata sa carieră abia începea, s-a retras brusc de pe gazon, călugărindu-se. Fără nici o explicație, fără să-și anunțe măcar familia, a ales viața monahală, și nu a vrut niciodată să vorbească public despre alegerea sa.
Este călugăr de șapte ani, iar anii petrecuți pe gazon par a fi dați de mult uitării.
Aceasta este în câteva cuvinte povestea de viață a lui Eduard Bandi, fostul fotbalist al echipei Rapid București, care a ales să se călugărească în 2002, la vârsta de 20 de ani. Hotărârea sa de atunci nu a fost deloc o rătăcire de moment, dovadă în acest sens fiind că astăzi, la șapte ani distanță, Eduard Bandi, actualmente călugărul Pahomie, continuă să slujească la mănăstire. După aproximativ doi ani petrecuți la Mănăstirea Gura Motrului, în județul Mehedinți, fotbalistul originar din județul Gorj a ajuns la Mănăstirea Putna, unde s-a integrat perfect, fiind acum mâna dreaptă a starețului mănăstirii.
Refuză să vorbească despre viața lui
În urmă cu câteva zile am ajuns la Mănăstirea Putna, în încercarea de a sta de vorbă cu călugărul Pahomie și a-i afla povestea vieții. Foarte amabil, starețul mănăstirii, părintele Melchisedec Velnic, ne-a explicat că Pahomie nu este momentan în mănăstire, fiind plecat cu autoturismul locașului de cult pentru rezolvarea unor probleme interne, însă am pierde timpul dacă l-am aștepta.
„Au mai fost și ziariști de la București, ultimii și acum două-trei săptămâni, însă el nu dorește să vorbească despre viața lui, trebuie să-i respectăm dorința. La noi, la călugări, se spune că tăcerea este cea mai de preț”, ne-a spus părintele Melchisedec Velnic.
Starețul a acceptat însă să ne spune câte ceva despre Pahomie, mai ales că acesta este șoferul său personal și îl cunoaște foarte bine.
„E un om de mare nădejde, credincios și cu frică de Dumnezeu. Este venit la noi la mănăstire din 2004, și de câțiva ani este șoferul meu. Vă dați seama că nu puteam să dau o astfel de misiune decât unui om în care am mare încredere”, ne mărturisește părintele stareț, care are doar cuvinte de laudă la adresa sa.
Rupt total de lumea exterioară
Când întrebăm cum de a ajuns acesta tocmai la Putna, starețul ne arată că un călugăr are dreptul de a-și alege locul în care să-l slujească pe Dumnezeu, condiții în care a fost primit cu brațele deschise când a venit la porțile mănăstirii.
Starețul spune că fostul fotbalist s-a rupt total de lumea exterioară și nici nu ar avea cum să fie altfel.
„La noi la mănăstire nu este nici televizor și nici radio. E un singur televizor în locul unde mai sunt cazați cei care vin din exterior, însă călugării nu au acces la el. Și eu m-am rupt total de lumea exterioară, de doi ani nu mai ascult nici știrile de la radio. Este alegerea noastră, a tuturor celor de aici”, se confesează starețul, când îl întrebăm dacă Pahomie a mai păstrat un minim contact cu lumea fotbalului.
Scârbit de jocurile impresarilor și patronilor
Încercăm să aflăm dacă Pahomie i-a povestit vreodată ceva despre lumea fotbalului și despre motivele care l-au făcut să renunțe la aceasta.
„A fost scârbit de ce era în jurul lui, de faptul că nu putea să fie pe propriile picioare. Știți dumneavoastră cum e, mai bine ca mine, impresari, patroni…”, spune starețul, care dă de înțeles că nu vrea să mai vorbească de aceste lucruri, catalogându-le drept amintiri din trecutul lui Pahomie, care nu mai au nici o importanță și relevanță pentru el.
Cariera de fotbalist a lui Bandi
Bandi s-a apucat de fotbal la vârsta de 14 ani, la Motru, după doar șase luni fiind luat la Școala de Fotbal „Nicolae Dobrin”, unde s-a pregătit timp de trei ani. În scurta sa carieră a evoluat în divizia B, la Tractorul Brașov, în divizia A, la Rapid București, unde își făcuse deja un nume, și în Republica Moldova, la Șerif Tiraspol. În paralel, a fost selecționat și la naționala de tineret a României, fiind considerat un fundaș de mare perspectivă.
Într-un interviu acordat unui cotidian de sport în 2002, nu cu mult timp înainte de a se călugări, acesta declara că îi datorează foarte multe lui Viorel Hizo, cel care l-a titularizat prima dată la Rapid. De asemenea, fotbalistul avea cuvinte de laudă și despre Ion Moldovan, atunci antrenor al echipei naționale de tineret. Acesta din urmă îl caracteriza drept un jucător cu prea mult bun simț, care nu vrea să supere pe nimeni, nici măcar pe adversar.