Cine zice că sportul este doar talent și muncă, ignorând factorul hazard, ori se înșală, ori chiar nu are habar. Iar marile performanțe le obțin tocmai aceia care îl iau în calcul, ba mai și încearcă să și-l facă partener pe termen lung, că doar nu degeaba a apărut și vorba că norocul îi ajută mai mereu pe cei buni, cei tari, cei temerari. Oarecum în contradictoriu cu aceasta, mai este una: nu forța norocul! Valabilă oriunde, de la copiatul la lucrări de control, până la poker sau la scutul termic de pe naveta spațială, dar parcă mai mult ca oriunde în fotbalul românesc. Iar exemplul cel mai proaspăt este tocmai ieșirea Stelei, pe deplin rușinoasă, din Europa. Este rezultatul unei politici absolut cretine, aș zice că în armonie cu nivelul de gândire (și de educație, și de cultură, și de etc.!) al capului trebii, Gigi Becali. El este cel care a inventat gonirea antrenorului care te califică, apoi înlocuirea lui cu alți 3 – 4 pe parcursul unui singur tur de campionat, precum și amenințarea fiecărui nou sosit pe bancă cu eminenta înlocuire în funcție de ce i s-o năzări lui, dictatorul suprem. Tot Becali a inventat înlocuirea fotbaliștilor cu talent și tehnică cu alții, ale căror calități sunt devotamentul orb față de genialul conducător, precum și alergatul de nebun după o minge pe care adesea nu o ajunge… și bine face!… că dacă o ajunge iese nenorocire. Vreau să spun că dacă își imaginează cineva că cu panarama asta de lot Steaua ar fi putut face și altceva, atunci acel cineva ori este idiot ori este Becali. M-am săturat până în gât să tot aud că nu știu ce mari scule de cluburi îi caută pe nu știu care maimuțoi de la Steaua pe care ar da nu știu ce sume amețitoare. Îmi pare rău că exemplul cel mai la îndemână este din nou Goian. L-ați văzut la golul cehilor? Părea căzut dintr-o altă galaxie, nu știa nici unde e mingea, nici unde-i adversarul și, în general, cu ce treabă se afla el însuși pe acolo. Iar când a aflat, era deja 1 – 1. Ați da dumneavoastră vreun euro pe așa fundaș? Eu aș da, dar atât: un euro!
