Forme de abuz cu care ne-am obișnuit

Din păcate, din ce în ce mai mult în zilele noastre trăim într-o cultură a violenței. Nu am să încerc în prezentul articol să fac o pledoarie împotriva violenței interumane, relaționale, ci doar să atrag atenția asupra unor aspecte nocive, cu care de multe ori ne-am obișnuit și pe care le considerăm normale. De asemenea, o să evidențiez câteva dintre efectele negative, „toxice”, pe care le au acestea asupra noastră.
Bătaia, asociată cu umilința, revolta, resentimentele
Încă din copilărie suntem familiarizați cu expresii precum „bătaia este ruptă din rai” sau „unde dă mama/tata crește”, care este interpretată și pusă în aplicare în mod diferit, de la familie la familie. Cert este că de multe ori se consideră că „o palmă sau o urecheală” fac ca argumentele celor mari să fie mai bine ascultate, să aibă o greutate mai mare.
Unii dintre copii ascultă în mod conformist, de frică, alții se revoltă, un lucru este însă cert… bătaia este asociată cu sentimente de umilință, revoltă, resentimente. În timp, copiii pot ajunge să considere că este normal ca în relațiile cu ceilalți să te simți sau să îi faci să se simtă umiliți, revoltați sau să fie acumulate resentimente. Aceasta cu atât mai mult cu cât anumite porniri agresive native ale copiilor este necesar a fi educate și nicidecum stimulate prin modele din familie.
Agresivitatea nu este „normală”
„Școala vieții” continuă să îl învețe pe copil că este bine în anumite situații să fii agresiv, să jignești, să umilești pe celălalt, cu alte cuvinte, în concepția larg răspândită, să te aperi. Astfel de modele de reacție sunt întărite pe mai multe planuri, de la scenariile și personajele jocurilor video, a multora dintre filmele de acțiune sau chiar desene animate, la ceea ce putem observa în mod curent în jurul nostru – „dacă ataci tu primul, nu ajungi să fii călcat în picioare, dacă ai tu o atitudine dominatoare celălalt se poate intimida și astfel obții ce vrei”.
Unul dintre efectele cele mai nocive în astfel de situații este că ajungem să acceptăm ca normală agresivitatea și să devenim insensibili atunci când ea se manifestă în relațiile noastre sau ale celor din jur.
Agresivitatea psihică, mai subtilă
Dacă în cazul violenței fizice lucrurile sunt mai ușor de observat și delimitat, în cazul agresivității psihice manifestările sunt uneori mai subtile, însă efectele dureroase, negative nu sunt deloc de neglijat.
Dacă în ceea ce privește abuzul fizic știm în mare parte cum se manifestă, în cazul abuzului psihologic putem fi insensibili la formele sale, putând considera în mod pripit că sunt simple „scorneli psihologice”.
Barbara Shaffer, specialistă în consilierea familiilor creștine, definește abuzul emoțional ca fiind „atitudinea de autoîndreptățire și profund dispreț față de partener/-ă, prin care îi este desconsiderat în mod constant dreptul la demnitate și autonomie. Această atitudine implică mânie, violență, inducerea sentimentului de frică, vinovăție și rușine. Partenerul/-a este controlat/-ă, pedepsit/-ă, umilit/-ă”.
Suferințe ce se pot ascunde în spatele unor lozinci aparent bine intenționate
Imaginați-vă pentru o clipă ce simte o persoană care aude din partea celui/celei în care are cea mai mare încredere și căruia i-a jurat respect, credință și iubire replici precum: „Ești un prost/proastă, idiot/idioată”, „Arată-mi imediat ce ai cumpărat! De ce ai luat X când ți-am spus să iei Y! Cum să am încredere în tine dacă nici de atâta lucru nu ești în stare?”, „îți interzic să mai vorbești la telefon cu mama ta!”, „Eu hotărăsc la cât stă termostatul. Să nu îndrăznești să te atingi de el”, „Beau din cauza ta. Dacă am avea o căsătorie mai fericită nu aș fi nevoit să bea”, „Mă enervez din cauza prostiilor tale” etc.
Astfel de suferințe se pot ascunde în spatele unor lozinci aparent cât se poate de bine intenționate: „E normal ca femeia să îl asculte pe bărbat; așa scrie în Biblie”, „Fac asta pentru binele nostru; el/ea nu se descurcă!”, „E de datoria mea să mă ocup de banii familiei”.
Mijloace de prim ajutor pentru o persoană abuzată
Efectele abuzului afectiv sunt însă extrem de nocive, cu atât mai mult cu cât relația de tip abuziv persistă mai mult în timp. O astfel de relație distruge psihic încet, dar sigur persoana victimă în relație.
Persoana ajunge să își piardă simțul realității, să nu mai știe ce este adevărat și ce este eronat, ce este corect și ce este nedrept greșit. Partenerul/-a din relația abuzivă ajunge să se întrebe dacă nu este cu adevărat „prost/proastă”, „dacă nu este cumva greșeala ei/lui”, „dacă nu cumva ar putea face mai multe eforturi – mâncare, curățenie, bani câștigați, pentru ca relația să fie mai bună”, „poate merit cu adevărat ceea ce se întâmplă, poate Dumnezeu m-a adus pe lume tocmai ca să îndur asta”, „poate de fapt nu este chiar atât de rău”.
Oricând în jurul nostru, chiar printre persoanele apropiate – rude, prieteni – putem întâlni victime – în general femei, așa cum o demonstrează statisticile – ale abuzului psihologic.
Iată cum am putea proceda pentru a oferi un sprijin real persoanei aflate în suferință:
– recunoaște, validează-i suferința prin care trece și spune-i că durerea sa este reală;
– pune-i întrebări cu blândețe, cu delicatețe, pentru a afla mai multe informații;
– încearcă să nu o învinuiești, să îi spui ce anume să schimbe la ea pentru a face lucrurile să meargă; probabil deja a încercat toate acestea până a ajunge să vorbească cu tine (s-a rugat mai mult, a fost mai ascultătoare, a gătit mai mult);
– nu încerca să o ajuți tu însuți. Încearcă să vezi ce persoane ar putea-o ajuta – duhovnic, consilier – și să o orientezi spre ele.
– însoțește-o la primele întâlniri ale unui grup de suport. Ar putea avea nevoie de un astfel de grup, dar ar putea fi, în aceeași măsură, foarte speriată să vorbească despre abuz la primele întâlniri;
– nu încerca să o împingi spre decizii pripite – separare, divorț -, care ar putea să o sperie în această etapă. După ce se va mai vindeca, va fi pregătită și de astfel de hotărâri;
– fii lângă ea în mod concret, pentru a o ajuta să nu se simtă izolată;
– roagă-te cu ea și pentru ea și atrage-i atenția asupra paragrafelor din Sfânta Scriptură în care scrie cât de mult prețuim în ochii Lui Dumnezeu și cât de multă putere are Dumnezeu să o vindece și să îi dea putere.
Dana ALECU, psiholog
(Ziarul Lumina)