După mai bine de o jumătate de an de la operația de transplant hepatic a solistului Cristi Minculescu, Iris revine, pe 8 octombrie, cu un concert în Capitală, după ce, din iulie, a susținut spectacole în țară, iar cei cinci membri ai longevivei trupe de rock românesc se declară plini de energie.
Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de membrii formației Iris:
Reporter: Operația dumneavoastră a fost foarte mediatizată. Cum vă simțiți acum?
Cristi Minculescu: Foarte bine, chiar dacă nu eram obișnuit cu presiunea asta mediatică, presiunea publică, presiunea psihică, până la urmă se pare că a fost cât se poate de normal acest aspect. Nu avea cum să nu se întâmple această mediatizare. Și acest eveniment, aflat sub cupola Iris, a trezit interes, mai ales că noi niciodată n-am excelat în chestii din astea cu viața privată a fiecăruia, chiar și cu activitatea în amănunt a formației. Cel mai important aspect este că s-a terminat cu bine și reluăm – la full contact, sută la sută – activitatea, cu acest concert din octombrie, cu mențiunea că am avut foarte multe oferte de a cânta în București până atunci și am spus că n-ar fi fost corect să apărem în incinte mai mici înainte de un spectacol de această magnitudine. Și oricum, n-ar fi corect și omenește dacă n-am mulțumi celor care au fost lângă noi, mai ales de la începutul anului până acum, cu mențiunea că sunt foarte mulți pe care nu-i cunoaștem, care ne-au încurajat și s-au rugat pentru noi – chiar contează enorm și le mulțumim foarte mult.
Rep: Cât de importante au fost mesajele pe care fanii vi le-au adresat?
Cristi: Cel mai important! Au venit niște energii pozitive în primul rând de la băieți, apoi „tsunami-ul” ăla – cum spun eu – de încurajări și rugăciuni. Sigur că e emoționant, eu nici nu știam – intuiam doar -, dar asta a fost o confirmare a faptului că trupa e foarte iubită, foarte simpatizată, într-o manieră pe care eu nu o bănuiam.
Rep: Formația cum a resimțit această perioadă?
Nelu Dumitrescu: Dificil. Dar noi am gândit pozitiv, ne-am gândit pur și simplu că este ceva trecător – ca și cum l-ar fi tăiat la deget, l-ar fi cusut și cu asta – basta… Vă dați seama că, totuși, ne-a trecut și pe noi gânduri negre, dar într-o secundă le-am aruncat, am gândit numai pozitiv, că nu se poate întâmpla asta. Am zis: „Asta-i viața, e Cristi. Îl știm cum este, el nu cade, e un luptător ca și noi – de asta și suntem împreună de atâția ani de zile și nu se poate întâmpla nimic”. Am fost uniți, ne-am văzut, am vorbit la telefon, am repetat, am făcut totul posibil.
Rep: Ați lucrat și la piese noi…
Nelu: Da, am lucrat și la piese noi după operația lui Cristi. Am simțit că am renăscut din nou și am zis să punem pe tapet următorul album și eu zic că am avut inspirație pentru acest album.
Reporter: Cum se va reflecta această perioadă în noul album? Va fi mai multă melancolie…
Nelu: Nu, e mult mai multă energie – ca de obicei. Dar sunt sigur – vă garantez asta – că producătorul Mihai Godoroja va lucra cu Cristi și sigur va fi o piesă acolo care va fi exact despre această perioadă din martie cu Cristi. Sigur va fi…
Rep: Când va fi lansat acest album?
Cristi: Exact peste un an, septembrie-octombrie 2010, cu spectacolul de lansare aferent și cu turneul de prezentare. Mai e o problemă – din ce se preconizează, vârful crizei va fi chiar în acea perioadă, dar vom trece noi și peste momentul ăsta. Mă refer la coordonate economico-financiare într-o țară în care muzica rock nu are tradiție de rock. Trupele de rock așa-zis consacrate rezistă pentru că vor membrii lor să reziste, nu ca afară, unde se strâng trei-patru magnați și spun: „Hai să-l facem pe ăla vedetă în trei luni!”. Și chiar îl fac… Știți despre ce vorbesc? Despre putere financiară. Aici nu cred că ar fi isterie în masă sau s-ar întâmpla evenimente mai grave dacă n-ar mai exista un artist. Afară – da, pentru că este acest respect imens pe care îl impun artiștii respectivi.
Reporter: Casa de discuri Roton anunța încă de la evenimentul Iris 30, din 2007, o reeditare a discografiei complete a trupei. A fost programată în mai anul acesta și apoi în toamnă. Ce s-a întâmplat cu acest proiect?
Nelu: A început încă de acum câteva luni de zile – (albumele) din 1997 până în 2009 au fost reeditate, inclusiv cu „Iris Atenaeum”, primul DVD al nostru, iar înainte de concert vor apărea cele din ’83 până în ’93 – primele cinci albume ale noastre, care erau pe vinil și acum au fost puse pe CD, remasterizate în Germania la Emil Lechițeanu, primul nostru basist.
Reporter: Ce trebuie să așteptăm de la concertul de pe 8 octombrie?
Doru „Boro” Borobeică: Aceeași bucurie pe care o avem de fiecare dată când ne întâlnim cu fanii noștri, cu publicul nostru. Întotdeauna ne plac spectacolele, suntem o formație de live și cred că va fi și o emoție mai mare de data aceasta, pentru că suntem convinși că ei vin nu atât să vadă un spectacol, cât să ne încurajeze (…), ei chiar sunt alături de noi.
Va fi un spectacol așa cum am obișnuit publicul – cu efecte speciale, cu lumini și multimedia – un spectacol mai complex, avem și niște surprize pe care nu vi le spun acum, dar sunt sigur că sunt ceea ce vor ei să vadă și să asculte.
Rep: Turneul cum a decurs până acum? Cum ați fost primiți în provincie?
Boro: Foarte bine, tot așa s-a simțit încărcătura asta emoțională, i-am simțit mult mai aproape de noi. Multă lume credea că o să venim să cântăm 3-4-5 piese sau 20 de minute, dar noi am ținut spectacole destul de lungi și a fost o cântare și o bucurie pentru toată lumea să vadă că suntem toți ok, în formă, Cristi cântă foarte bine. Eu zic că a fost foarte bine.
Rep: Ce preferați – concertele mari, de tipul celui de pe 8 octombrie, sau cele mai mici, mai intime?
Nelu: Ideal e să poți face chiar și-n orașele mici concertele mari, pentru că poți să vii de la București cu producția în fiecare oraș – ar fi extraordinar, numai că nu se poate.
Valter Popa: Noi tratăm la fel toate spectacolele, atât cele mari, cât și cele mici, de provincie. La repertoriu lucrăm la fel de serios, pentru ambele variante. Tot ce-i legat de sunet lumini – partea tehnică – căutăm să nu existe diferențe.
Rep: Sunteți de peste 30 de ani o prezență importantă. Cum rezistați rutinei?
Valter: Nu e vorba de rutină. Eu consider că publicul e al șaselea membru al formației și datorită publicului se întâmplă ce se întâmplă.
Nelu: Ne-am adunat și am rezistat atâta timp împreună – suntem niște profesioniști și ne place ceea ce facem. Altfel, dacă nu ne-ar fi plăcut, după câțiva ani de zile… Noi ne-am adunat, ne cunoaștem și știm ce vrem, fiecare.
Rep: Cum vi se pare scena rock din România?
Relu: Scena rock din România e diferită de ce știm noi de afară, dar sperăm că, ușor-ușor, o să se apropie, ajutată și de mass-media: televiziuni în general, posturi de radio.
Rep: Considerați că există vreun fel de competiție constructivă? Nu sunt prea mulți jucători…
Relu: Publicul nu are foarte multe alegeri de făcut, pentru că e greu să reziști în timp așa cum a rezistat formația Iris. E greu să ai un numitor comun, e greu să îți propui un țel și să ajungi la țelul respectiv, e greu să treci peste toate neajunsurile peste care a trecut formația.
Rep: Vi se pare că publicul din România s-a mai schimbat odată cu numeroasele concerte ale trupelor și artiștilor străini din ultimii patru-cinci ani?
Nelu: Da – în primul rând plătesc bilet.
Cristi: În momentul în care plătesc bilet, înseamnă că vor să te vadă neapărat (…).
Nelu: În decembrie vom face la Teatrul Național – ca în fiecare an – concert de Crăciun. Vor fi două spectacole.
Cristi: Pe 14 și 21 decembrie.
Cu o activitate muzicală de peste 30 de ani, Iris a debutat în anul 1977, cu albumul „Iris I”. Au urmat „Iris II”(1987), „Iris III – Nu te opri”(1988), „Iris IV” (1989), „1993”, „The Best Of” (1993), „Lună Plină” (1997), „20 De Ani” (1997), marcând anii de activitate ai trupei, „Mirage” (1998), „2000”, „Athenaeum” (2000), „Mătase albă” (2001), „4Motion” (2003) și „Maxima”, în 2005.
