Forma fără fond (II)

Alaltăieri, sub același titlu, încercasem să arăt de ce avem și noi campionat de fotbal, concluzia fiind că degeaba. Sau, altfel exprimat, fiindcă am văzut că au și alții, și atunci ne-am zis că așa e bine, hotărându-ne să avem și noi unul. Azi vreau să vă propun, cam în același spirit, să vedem de ce avem o echipă reprezentativă de fotbal. Apropo: de când simțiți că echipa asta, numită România, nu vă mai reprezintă? Fiindcă, acum două decenii și un pic, parcă ne-ntâlneam în crucea nopții, ca strigoii, ca vampirii, să sărbătorim încă o victorie a reprezentativei care chiar asta făcea pe atunci: ne reprezenta pe noi, cei care nici atunci, nici acum, n-avem cine știe ce motive de bucurie, dar astea, victoriile, erau prilej chiar de fericire. Încăpută, săraca de ea, pe mâna unor nenorociți, a devenit din simbol național un soi de deversor al tuturor refulaților și neisprăviților, de la panarame de antrenori fie analfabeți, ca Piți, lasă-ne, fie lipsiți de orice idee, ca Lucescu ăla micu’. Asta, pe partea de strategie, de tactică, de concepție carevasăzică. Pe partea aialaltă, de dat în minge pur și simplu, a fost năpădită de niște împiedicați pe care nici măcar un singur antrenor de Divizia C nu s-ar fi riscat să-i bage pe teren. Vreți nume? Luați: Codrea, Bănel Nicoliță, „Săgeata” etc. De ce? Simplu: ca să le crească prețul la vânzările dirijate de o altă bandă, mână-n mână cu aia de la FRF și de la Națională. Faptul că vopsiții ăștia cum s-au dus, tot așa s-au și întors, fără să lase urme pe unde au trecut, vorbește de la sine despre valoarea lor și implicit a Naționalei. Acum, atenție mare, vă rog: după ce a ajuns pe locul 57 în clasamentul FIFA, de vreo 2 ani încoace, echipa numită România a început să urce de nebună în același clasament, fără ca jocul ei să arate cât de cât mai acătării. Aflăm că peste o săptămână vom fi pe locul 8, după ce n-am mai pierdut cu Grecia, Ungaria, ba nici cu Ferroe! Dar cu vreo echipă chiar de fotbal de când n-a mai jucat România, vă amintiți? Astfel, forma, reprezentată de acest loc 8, are drept suport fondul, adică jocul în sine, care este jenant, ca să nu zic de-a dreptul inexistent.