Forma fără fond (I)

Problematica formei fără fond nu este nouă, dimpotrivă, încă din secolul XIX a constituit subiect de dezbateri, însuși Titu Maiorescu ocupându-se de aceasta într-un eseu absolut excepțional. Cam în fiecare vară, de multă vreme încoace, îmi amintesc de forma fără fond atunci când vine vorba despre participarea echipelor noastre de fotbal în competițiile europene. De fapt, încă de când începe fiecare nouă ediție de campionat, vezi o sumedenie de grupuri de oameni care au formă de echipe de fotbal, adică sunt alcătuite din câte 11 indivizi, echipați regulamentar cu tricouri, chiloți, ghete, lipsindu-le însă tocmai fondul, adică însuși fotbalul. Dintre ele, fie că-s 18, ca până acum, fie 14, câte vor fi pentru ceva vreme (aveți vreo îndoială că se va reveni la formula deja clasicizată în cel mai scurt timp, adică de la anul?), mai mult de jumătate sunt finanțate din te miri ce surse, periodic fiindu-ne dat să aflăm că patronul Cutare a luat calea brutăriei, fiindcă în loc să dea, el lua. Dacă nu mă credeți, întrebați-i pe alde Nețoiu, Copos, Penescu și încă mulți alții, de fapt… toți! Celelalte echipe își trag seva de pe la bugetele locale, drept pentru care tot periodic mai auzim și de câte un primar că a deturnat bugetul local în direcția fotbalului și că el însuși a fost deturnat tot către brutărie. Dincolo de fond, e clar că lipsesc și fondurile. Norocul vine de la televiziunile care, inexplicabil, dau bani ca să preia parodiile de meciuri, precum și de la UEFA, care premiază participarea în cupele europene. Chestia haioasă rău e că deși pe tot continentul participantele la cupele europene se aleg conform ierarhiei naționale, la noi nici asta nu contează, din moment ce după locurile 1 și 2, cealaltă „europeană” a noastră vine tocmai de pe locul 7! De ce? Păi, fiindcă toate celelalte sunt în insolvență. La ce bun atunci să ne prefacem că avem campionat? Numai fiindcă vedem că și alții au? Cam așa punea problema și Titu Maiorescu, cu toate că nu despre fotbal era vorba.