Foresta, un fel de Barcelona!

Îmi vine foarte greu să înțeleg cum evoluează clasamentele acum, la început de campionat, la toate nivelurile și în mai toate țările europene. Să o luăm de jos în sus, adică din liga secundă românească, acolo unde până de curând ne rugam să nu retrogradăm, apoi ne-a cuprins euforia unei promovări-surpriză, iar în ultimele două etape, după un duș rece, am redevenit optimiști. Una peste alta, Foresta are 19 puncte acumulate din 21 posibile în ultimele șapte etape, ceea ce e de-a dreptul formidabil. Cu toate astea, e tot pe locul 5, și tot la 3 puncte distanță de lider, care între timp s-a schimbat, după ce pe fostul l-am demolat chiar noi, apoi a mai luat-o și acasă la el… dar e tot în fața noastră! De aici, nedumerirea care mă distruge: pentru a ajunge unde ne dorim, chiar e nevoie să câștigăm absolut toate meciurile, orice egal ducându-ne, iar și iar, acolo unde eram cu mult timp în urmă!? Până una alta, să observăm și că aici, în divizia secundă, nu putem vorbi despre favorite la promovare, Foresta fiind în acest moment una din cele șase sau șapte echipe cu șanse la primele două locuri.
La un cu totul alt nivel și tocmai în celălalt capăt al continentului, surprizele se țin pe bandă rulantă, din nefericire pentru mine cam în defavoarea Real-ului, care în ultimele două etape a fost de-a dreptul penibil, smulgând două egaluri, acasă și în deplasare, de la un Villareal oarecum în formă, și de la o echipă oarecum omologată, Las Palmas. Cu un Ronaldo complet năuc și cu toți ceilalți încercând să-i dea toate mingile, ca să aibă ce strică, rezultatele sunt aproape logice. Nu lipsa lui Modrici în meciul cu Villareal ori a lui Marcelo în cel cu Las Palmas au produs catastrofele, ci… prezența lui Ronaldo! Paradoxul vine abia acum: Real continuă să fie pe primul loc, deși Barca câștigă la scoruri enorme, chiar și fără băiatul ăla care, de când nu mai vomită, parcă nici el nu mai joacă, ba se mai și accidentează.
Nu-i așa că Foresta și Barcelona au cam aceleași probleme în clasament?