FONDATORUL FONDANTELOR

Râsul râsului! Copos a fost numit „președinte fondator” al Clubului „Rapid”! Cum vine asta? Clubul „Rapid” a fost fondat în 1929 (prima participare în Divizia A: 1932), iar George Copos s-a născut 30 de ani mai târziu! Diriguitorii giuleșteni au habar, cât de cât, de proprietatea termenilor? „Fondator”, zice dicționarul, este „o persoană care fundează, care întemeiază”, iar „a funda” înseamnă „a pune bază, a întemeia, a institui”. Ce-a întemeiat Copos, câtă vreme nici nu se născuse pe vremea când făceau performanță, la „Rapid”, Baratky, Dungu, Macri, Auer, Filoti, Ozon, Apolzan, Sipoș, Wetzer & comp.? Tot așa procedau boierii ce dregeau, în veacurile duse, câte-o biserică si, apoi, înlocuiau chipurile din tabloul votiv și rădeau cu dalta numele ctitorilor din pisania de la intrare, spre a se cocoța în locul adevăraților întemeietori. Mai păstrez un vechi program din vremea în care Teatrul „Giulești” își avea sala lipită de zidul stadionului și mi se jucau piesele acolo. Caietul-program al comediei „Fotbal!” (recunosc, subțirică!) conține, într-un spațiu publicitar, și un istoric al clubului, care menționează adevărații fondatori: actul de înființare a fost semnat, în 1923, de către maistrul Teofil Covaci și de Gr. Grigoriu și Geza Ginger, strungari la Atelierele „Grivița”. Ăștia-s fondatorii. Ce-a fondat Copos? Poate fondante, fiindcă a fost adus la club abia în 1992 (!), președintele de atunci, Mircea Pașcu, motivându-și astfel (în presă) gestul: „L-am adus pentru că dl Copos deținea cofetăria Ana, iar produsele sate erau excelente pentru orice protocol organizat de noi.” Cu iaurt, cu gogoșele, te făcuși fondator, Georgică! Toată prețuirea pentru hărnicia lui Copos, care, în 1990 (cum declară în „Evenimentul zilei”) se trezea la 3 dimineața, ca să ducă frișca la cofetărie (pentru ca, acum, să se dedulcească la frișca fotbalului). Numai că, în 1990, Clubul „Rapid” era treaz de mult; obținuse un titlu de campioană, 9 cupe ale României, 2 cupe balcanice, ieșise de multe ori în Europa (Cupa Cupelor, Cupa UEFA) și fusese de 11 ori vicecampioană națională! Copos căra bidoanele cu frișca și habar n-avea că-i… fondatorul unui club cu istorie de peste 8 decenii! Sigur că, la urma urmei, nu ne interesează prea mult titulatura ce și-o arogă Copos; n-are decât să fie uns mareșal al careului mic, generalissim al vestiarelor, Richelieu al Loteriei naționale – oricum, nu va întrece în rezonanță superbissimul titlu de „războinic al luminii” ce și-l auto-conferă alt mare pripășit cu nevinovăție în fotbal, Gigi Becali. Ne-ntoarcem, se pare, în veacul fanariot și post-fanariot, când rangul în cinul boieresc se cumpăra pe față, la tarabă. Ai bani, devii… fondator; nu mai cari frișca, iei frișca. Cinstit vorbind, aburcarea lui Copos în tabloul votiv al „Rapid’-ului îmi apare ca deplin imorală și, într-un fel, emblematică pentru România de azi, unde totul se cumpără și totu-i de vânzare. N-ați văzut că se achiziționează și… partide în vrac? Gigi vrea să cumpere niscaiva partide ca să le… desființeze. Nu-i imposibil, câtă vreme el însuși și-a procurat, cu bani cash, un partiduleț, iar partidul lui Copos se-nvârte după cum bate vântul. Ce-i un partid? Înapoi la dicționar: „O grupare de oameni uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice, a intereselor sociale,” Cum s-arată la noi treaba, s-ar cuveni scoase din definiție concepțiile politice, ideologicul, socialul, și lăsate doar „interesele”, lumește precizate și dezbrăcate de orice semnificație idealistă – astfel fiind posibil ca o grupare văpsită în picățele, să se re-vopsească, după cumpărare, în dungi. Cât despre amărâții din 1923, Covaci, Grigoriu, Ginger – ce mai vor și ăștia? Câte miliarde bagă? Nimic? Jos din cadră! Sus Copos!