De la începutul creștinismului cunoaștem multe metode prin care se realiza, pe cât era posibil, chemarea credincioșilor la rugăciune. De la trâmbițele din Vechiul Testament și până la sunetele provocate cu scânduri de lemn sau prin bătaia fierului cu ciocanul, de-a lungul secolelor, clopotul a ajuns să fie instrumentul final prin care se anunță, în modul cel mai frumos și cu o eficiență maximă, începutul unui eveniment religios sau cultural.
Clopotul, pe lângă a fi obiect de artă prin care se pune în evidență iscusința și calitatea artistică, este în primul rând un obiect liturgic care aparține exclusiv spațiului religios. Prin „Rânduiala binecuvântării și sfințirii clopotului”, acesta primește multe calități care țin atât de spațiul liturgic, social-pământesc, dar și în relație cu văzduhul.
Sunetul clopotului este ca o scară ce face legătura între cer și pământ
Astfel, prin sfințirea lui, clopotul devine purtător de har ca pe toți cei care îl vor auzi „să-i deștepte spre slava sfântului Său nume”, „să se întărească în evlavie și în credință (…) și la biserică spre rugăciunea și slava sfântului Tău nume, ziua și noaptea, cu grăbire să alerge”. Deci, sunetul clopotului nu poate fi trecut cu vederea căci îndeamnă la închinare, la participare la slujbă sau cel puțin la un scurt popas duhovnicesc prin aprinderea unei lumânări sau la o scurtă rugăciune în fața icoanelor. Totodată, „prin glasul sunetului său, să se domolească, să se liniștească și să înceteze toate vânturile cele rele și furtunile, grindinile, fulgerele, trăsnetele și toate cețurile cele stricătoare și văzduhurile cele vătămătoare”. Astfel, nu e nevoie să ne mirăm de modul în care poate îndepărta aceste primejdii, pentru că însăși sfințirea primită îi dă putere și asupra văzduhului. Sunetul clopotului este ca o scară ce face legătura între cer și pământ.
Clopotul pune sub ocrotirea lui Dumnezeu atât pe om, cât și natura
O altă putere o are asupra „vrăjmașilor celor nevăzuți care să fie alungați de la toți credincioșii Săi…”, chiar și „puterile cele potrivnice ale văzduhului, să se depărteze de la curțile credincioșilor Tăi…”. Prin această rugăciune, clopotul devine un „ostaș angelic” care poate îndepărta până și duhurile cele potrivnice care vin chiar și la casele și lucrurile de uz ale oamenilor.
Pe lângă aceste efecte ale sale, clopotul poate fi folosit la vestirea unui eveniment social, atunci când se anunță o vizită a unei personalități sau când se stabilește adunarea urgentă a oamenilor.
Clopotul poate vesti atât momentele de bucurie și împlinire socială, cât și momente mai neplăcute, cum ar fi: decesul unui credincios, vestirea unui accident sau nenorocire.
Cu alte cuvinte, clopotul pune sub ocrotirea lui Dumnezeu atât pe om și cele ale oamenilor, cât și văzduhul și natura întreagă.
(Pr. Răzvan-George TOPALĂ)
