Calitatea instituțiilor care reglementează sectorul fiscal din România este încă departe de cele mai bune practici din domeniu, raportate la alte state din UE, și trebuie îmbunătățită pentru a garanta stabilitatea și credibilitatea țintelor bugetare, potrivit FMI.
România nu dispune de programe fiscale pe termen mediu, iar expertiza independentă și activitățile de consultanță sunt limitate, se arată în raportul de țară publicat, joi, de Fondul Monetar Internațional (FMI).
Analiștii atrag atenția că România trebuie să își consolideze instituțiile fiscale, iar reformele recomandate se referă la creșterea trasparenței politicii fiscale, limitatea revizuirilor bugetare, ancorarea politicii fiscale față de o perspectivă pe termen mediu și dezvoltarea activităților de consultanță independentă pe probleme bugetare.
FMI notează că, începând din anul 2000, România a reinstaurat disciplina fiscală și managementul finanțelor publice a fost consolidat în anumite domenii.
Totuși, analiștii arată că politica fiscală realizată pe termen scurt este asociată cu rezultate bugetare nesatisfăcătoare, inclusiv cu o poziție prociclică.
Potrivit datelor preliminare privind PIB și execuția bugetară, bugetul general consolidat a înregistrat anul trecut, un deficit de 2,33% din PIB conform metodologiei românești de calcul și de 2,53% după regulile ESA 95.
Executivul a aprobat, la începutul lunii martie, prima rectificare a bugetului de stat pentru 2008, prin care au fost operate reduceri de bugete la aproape toate ministerele, iar deficitul consolidat programat pentru acest an a scăzut cu 0,4 puncte procentuale, de la 2,7% la 2,3% din PIB.
Referindu-se la cadrul economic mai larg, analiștii FMI arată că există semnale de alarmă, ca urmare a nivelului înalt al deficitului de cont curent, a structurii balanței externe, orientată către finanțarea pe termen scurt și pe fondul supraîncălzirii economiei.
„Asigurarea împotriva riscurilor externe necesită un mix mai bun de politici macroeconomice, politica fiscală suportând cea mai mare parte a procesului de stabilizare, fiind nevoie și de măsuri adiționale pentru contracararea și administrarea vulnerabilităților sectorului financiar”, se spune în raport.
Analiștii atrag atenția că, cel mai probabil, nivelul actual al deficitului de cont curent nu este sustenabil, după ce în intervalul 2003-2007 acesta a ajuns la 14% din PIB, în principal ca urmare a investițiilor din sectorul privat, impulsionate de aderarea României la UE.
Nivelul de echilibru al deficitului de cont curent, estimat de FMI, este cuprins între 8% și 10% din PIB.
O întrebare la care experții FMI au încercat să răspundă a fost legată de supraevaluarea monedei naționale. Aceștia sunt de părere că nu există dovezi clare care să susțină că leul este supraapreciat, însă calculele realizate cu ajutorul diferitelor metodologii arată că ar putea fi vorba de o supraevaluare a cursului mediu real cuprinsă între 3,5% și 12,7%. Calculele au fost făcute pe baza indicelui prețurilor de consum din 2007, însă, la nivelul lunii martie, rata de schimb cunoscuse deja o depreciere de 4% comparativ cu media anului trecut.
Referindu-se la competitivitatea României, analiștii sunt de părere că deși costurile cu forța de muncă au crescut semnificativ începând din 2004, exporturile au crescut, salariile se mențin încă printre cele mai scăzute din UE, iar interesul investitorilor străini pentru capacitățile de producție locale rămâne ridicat.
Deși salariile sunt încă reduse, România a cunoscut, în ultima perioadă un avans important la acest capitol, factorii determinanți fiind procesul de aliniere la nivelul productivității, consolidarea pieței muncii, rigiditățile din sectorul de profil și politicile slabe din sectorul salarial public.
Încercând să răspundă la întrebarea legată de riscurile apariției unei spirale inflație-salarii, experții FMI notează că majorările salariale se reflectă în inflație și, în cazul în care costurile cu forța de muncă continuă să depășească avansul productivității, creșterea prețurilor va fi și mai mult alimentată, ceea ce, în schimb va duce la noi cereri de majorări salariale.
Concluziile FMI indică necesitatea unei politici monetare care să modereze presiunile inflaționiste, însă aceasta trebuie să fie sprijinită de o politică fiscală consolidată.
În același timp, salariile din sectorul public și politicile de pe piața muncii ar trebui să evite agravarea problemelor legate de nivelul insuficient de forță de muncă.
Reformele destinate creșterii gradului de participare a forței de muncă, în special în zonele rurale, ar trebui să contribuie la reducerea presiunilor pe partea de salarii, deși materializarea unor astfel de măsuri necesită timp.
