Totuși cultul personalității lui Stalin după 1945 era cam în genul celui al lui Ceaușescu. Adevăratul generalissim trebuia să fie mareșalul Jukov. Dar tovarășul Nicolae Ceaușescu ce-ar fi făcut într-un eventual război cu Armata Roșie în 1968? Câte ore rezista România? Dacă tânărul de atunci secretar general învingea Armata Roșie, avea dreptul să fie considerat cel mai mare comandant militar din istorie. Alexandru + Cezar + Napoleon plus alții la un loc. Am mai spus că secretarul general de atunci era într-o confuzie totală. Postul lui de conducător al partidului era asigurat de Armata Roșie. Zilnic ar fi trebuit să meargă cu un buchet de flori și să se reculeagă la monumentul soldatului sovietic și la statuia lui Lenin și chiar cea a lui Stalin, care trebuie repuse pe soclul lor. Ele fac parte din istoria noastră. La fel cum ar trebui să avem și o statuie a lui Mehmet al II-lea sau a altor sultani, țari, regi și prinți, care ne-au menținut, până la urmă, identitatea națională, dintr-un motiv sau altul. Și țarul Rusiei, și împăratul Napoleon al III-lea au sprijinit unirea Principatelor și nașterea României moderne. Istoria falsă scrisă în epoca de aur vine din epoca regilor și burghezo-moșierimii. Nici Iorga nu a scris o istorie cât de cât adevărată. Nu se putea, atâta timp cât vecinii contestau însăși existența aici a poporului român. Cum fac și astăzi, de altfel. Bine că nu am pățit ce a pățit Serbia acum, noi în 1945, când Stalin nu a dat ungurilor Ardealul, deși l-au cerut, iar bulgarilor Dobrogea, deși au cerut-o. Chiar comuniștii cominterniști bulgari, cu Dimitrov, erau naționaliști. Tito a câștigat Macedonia, cerută de Dimitrov, datorită aportului lui la război împotriva germanilor. Orice s-ar spune, Stalin era totuși un tip practic. Obsesia lui Stalin de a încorpora Basarabia în URSS, realizată în 1940, are și un aspect pozitiv, dacă se poate spune așa. Prima republică din anii 1930, de peste Nistru, era autonomă în cadrul RSS Ucrainene. Dacă Sovietul Suprem al URSS și Stalin nu declarau Basarabia după 1944 Republică unională, astăzi soarta ei era identică cu cea a Bucovinei de nord. Era o regiune a Ucrainei. Statutul de republică autonomă îi pecetluia definitiv soarta și tovarășul Voronin rămânea președinte de colhoz ucrainean și nu moldovean dușman de moarte al României imperialiste.
Dar să mai spun ceva despre mareșalul Antonescu. Contrar celor scrise și spuse de mulți, acest nefast personaj a fost tot timpul tratat cu dispreț de Hitler în cercul lui de civili și militari. Nu dădea doi bani pe armata română, nici pe cea italiană, de altfel. La Stalingrad dezastrul a început în sectoarele român și italian. Niște lași, a conchis dictatorul german. Evenimentele de la 23 august 1944 le-a comentat sec, analizându-l pe Antonescu și nu pe regele Mihai și generalii care l-au arestat pe dictatorul român. „Un sifilitic și nimic mai mult“, a spus sec Hitler. Și Mussolini era un sifilitic, dar pentru el Hitler avea o admirație încă din tinerețe. Predarea flotei italiene, câtă mai era, către aliați, nu i-a impacientat pe cei de la Berlin. Nu aveau nicio încredere în ea. Greșeala capitală a lui Antonescu a fost angajarea cu câteva armate în războiul antisovietic. Hitler nu i-a cerut-o la început. Acest fapt se știe demult. Explicațiile lui Antonescu de la proces cum că dacă s-a angajat în război trebuia să meargă până la capăt sunt tipice unui plutonier cazon. De altfel, cu toate școlile lui, Antonescu se purta și gândea ca un plutonier oarecare.
Propagandiștii bolșevici cominterniști din anii 1950 tunau și fulgerau împotriva a trei mari bandiți mondiali, alături de Truman și Churchill (țăranii spuneau simplu Curchil). Erau cei mai mari capitaliști exploatatori, cei mai înfiorători reprezentanți ai imperialismului, dușmani ai popoarelor, ațâțători la război etc. etc. Era vorba de capitaliștii americani Rockefeller, Dupont de Nemours (probabil nobil francez la origine) și Morgan. Hoții hoților, cei mai bogați oameni din lume, care au supt sângele poporului american ani și ani. Au supt și sângele altor popoare. Aceste exemple erau date și la școală, chiar prin 1960 la economia politică a capitalismului.
Peste ani, ultrabolșevicul Nicolae Ceaușescu, primul președinte al României, a venit la Suceava cu David Rockefeller, președintele lui Chase Manhattan Bank, de unde se împrumuta tovarășul secretar general. Marele bancher era îmbrăcat cu un costum ponosit, încălțat cu bocanci, l-am văzut cu ochii mei, mergând cu Ceaușescu la Casa de Cultură pentru un spectacol de folclor. Veneau de la o vânătoare din munți. Nelson Rockefeller, fratele lui, a fost, mi se pare, o scurtă perioadă și vicepreședinte al SUA, în timpul lui Gerald Ford. Până la urmă destinul final al lui Ceaușescu a depins de bancherii americani și de FMI. Dacă nu se grăbea să restituie datoriile, cu consecințe dezastruoase pentru poporul român, președintele Ceaușescu ar fi murit în patul lui, evident, fiind schimbat în 1989.
Ioan Pînzar
