Fluxul memoriei

Comunismul se aseamănă, în esența lui totalitaristă, în promovarea minciunii, a terorii și opresiunii, cu alte regimuri totalitare. A fost mai dur într-un domeniu: cel economic. Bogaților li s-a luat totul, iar țăranilor la fel. Dar vechii bolșevici nomenclatoriști și urmașii lor direcți sau spirituali nu vor să recunoască acest lucru. Mai mult, pentru ca absurdul să fie desăvârșit, vin tot ei, încărcați de crime și teroare și agresiune, să studieze ororile comunismului.
Comunismul, spun în esență vechii și noii bolșevici, a desființat ura de rasă, în numele internaționalismului proletar. La pușcării a mers în primul rând elita națiunii, inclusiv în Suceava noastră cu vestitul ei penitenciar. La școală nu ne-a spus nimeni despre faptul că bandiții legionari și exploatatori stau în celulele pușcăriei făcute de austrieci. Tovarășul Ene Țurcanu era văzut zilnic de noi, elevii școlii de meserii, la vila albă de lângă internatul și cantina noastră de pe str. Dragoș Vodă nr. 11. Avea și o mică grădină și găini în curte. Interesant este că în acea casă au revenit peste câțiva ani adevărații proprietari, iar tovarășul prim-secretar al regiunii de partid s-a mutat pe str. 6 Noiembrie, unde locuiește familia doctorului Andriu, renumitul chirurg al Sucevei. Multă bătaie de cap le-a dat activiștilor și multor cetățeni denumirea acestei străzi.Mulți confundau zilele de 6 și 7 noiembrie, declanșarea revoluției bolșevice în Rusia. Nici Ene Țurcanu, nici alți activiști nu știau de fapt ce însemna 6 Noiembrie. În acea dată au intrat în Suceava, în 1918, trupele române conduse de generalul Zadik, în drum spre Cernăuți, care era bântuit de fel de fel de bande înarmate.
Dacă știa răposatul Ene Țurcanu, cu toate organele de partid și de stat, că au lăsat numele unei străzi legată de ocuparea samavolnică a Bucovinei de nord de burghezia română, cum spunea propaganda sovietică, îi schimbau numele rapid. Puteau fi destituiți și trimiși la canalul Dunăre-Marea Neagră de generalii Pantiușa și Alexandru Drăghici. Dacă au știut, au avut un mare curaj. Faptul că n-au știut e demonstrat de faptul că în Suceava nu era nici o altă stradă cu numele 7 Noiembrie, ceea ce era obligatoriu până și în cel mai mic oraș. Mai târziu, activiștii ceaușiști au aflat adevărul. Dar naționalismul marelui cârmaci le-a permis să păstreze numele străzii până azi.
În copilăria mea, actuala stradă Mihai Eminescu se chema, până la fosta baie comunală, Nicoară Prăjescu, după numele boierului care a refăcut biserica Sf. Nicolae în forma de azi. Biserica a fost refăcută și în comunism, cu aprobare specială pentru tabla de cupru de la tovarășul prim-vicepreședinte Ion Siminiceanu. Dar cineva a șters numele fostului boier, exact după fosta revoluție culturală din 1971. Nu știu care a fost reacția tovarășului secretar Panaitiu și dacă a fost întrebat. Mi se pare că schimbarea s-a făcut la consiliul popular al municipiului, unde președinte nu era același domn Ion Siminiceanu?