Comunismul se aseamănă în esența lui totalitaristă, în promovarea minciunii, a terorii și opresiunii cu fascismul. A fost mai dur într-un domeniu: cel economic. Bogaților li s-a luat totul, iar țăranilor la fel. Dar vechii bolșevici nomenclaturiști și urmașii lor direcți sau spirituali nu vor să recunoască acest lucru. Mai mult, pentru ca absurdul să fie desăvârșit, vin tot ei, încărcați de crime, teroare și opresiune, să studieze ororile comunismului.
Comunismul, spun în esență vechii și noii bolșevici, a desființat ura de rasă, în numele internaționalismului proletar. La pușcării a mers în primul rând elita națiunii, inclusiv în Suceava noastră cu vestitul ei penitenciar. La școală nu ne-a spus nimeni despre faptul că bandiții legionari și exploatatori stau în celulele pușcăriei făcută de austrieci.
Tovarășul Ene Țurcanu era văzut zilnic de noi, elevii școlii de meserii, la vila albă lângă internatul și cantina noastră de pe str. Dragoș Vodă nr. 11. Avea și o mică grădină și găini în curte. Interesant este că în acea frumoasă casă au revenit peste câțiva ani adevărații proprietari, iar tovarășul prim-secretar al regiunii de partid s-a mutat pe strada 6 Noiembrie, unde locuiește familia doctorului Andriu, renumitul chirurg al Sucevei. Multă bătaie de cap le-a dat activiștilor și multor cetățeni denumirea acelei străzi. Mulți confundau zilele de 6 cu 7 noiembrie, declanșarea revoluției bolșevice în Rusia. Nici Ene Țurcanu nu știa de fapt ce însemna 6 Noiembrie. Atunci pătrunseseră în Suceava, la 6 noiembrie 1918, trupele române conduse de generalul Zadik, în drum spre Cernăuți, bântuit de fel de fel de bande înarmate. Dacă știa răposatul Ene Țurcanu cu toate organele de partid și de stat că au lăsat numele unei străzi legată de „ocuparea samavolnică” a Bucovinei de nord de burghezia română, cum spunea propaganda sovietică, îi schimbau numele rapid. Puteau fi destituiți și trimiși la canalul Dunăre-Marea Neagră de generalii Pantiușa și Alexandru Drăghici. Dacă au știut, au avut un mare curaj.
Faptul că n-au știut ne e arătat de inexistența unei alte străzi cu numele de 7 Noiembrie, ceea ce era obligatoriu în cel mai mic oraș. Mai târziu, activiștii ceaușiști au aflat adevărul. Dar naționalismul marelui cârmaci le-a permis să păstreze numele străzii până azi. În copilăria mea, actuala stradă Mihai Eminescu se chema, până la fosta Baie Comunală, Nicoară Prăjescu, după numele boierului care de fapt a refăcut biserica Sf. Nicolae, reparată din nou în comunism, cu aprobare specială pentru tabla de cupru de la tovarășul prim-vicepreședinte Ion Siminiceanu. Dar cineva a șters numele fostului boier exact după revoluția culturală din 1971. Să revin la strada 6 Noiembrie, unde a locuit deci câțiva ani Ene Țurcanu, până după 1966, când încă negenialul și marele cârmaci, stejarul din Scornicești Nicolae Ceaușescu l-a luat la București. După câtva timp l-a pensionat, fiind considerat un bătrân bolșevic depășit de revoluțiile pe care le pregătea secretarul general al PCR.
Ignoranța multor activiști bolșevici din anii 1950 a dus la păstrarea unor valori, a unor norme venite din capitalism. Dar existau și activiști semidocți imprevizibili. Lângă fosta biserică evanghelică a germanilor de la ieșirea din Ițcani erau fosta Casă Germană (școală), sediu atunci al raionului de partid Suceava, iar tot alături era sediul Gostatului, un fel de fermă agricolă comunistă de stat, cu mult pământ și multe animale. Într-o zi, acel activist căruia i-am uitat numele a mers la Gostat și le-a cerut ing. Alecu Fediuc, maistrului Temistocle Milici și viitorului meu socru, Adolf Ast, să pregătească un tractor cu un lanț lung și să caute oameni care să se cațăre pe biserică și să lege cu lanțul turla pentru ca s-o dărâme. „E prea înaltă”, a spus activistul, cu înjurăturile ateiste de rigoare, „dați-o jos!”. Cei trei i-au explicat îndelung că operațiunea nu se poate face decât din stradă și pot fi accidente. Trebuia să vină și miliția. După alte salve de înjurături, activistul a abandonat această operațiune. Mai târziu a fost promovat la regiune. Biserica a fost preluată prin 1980 de ortodocși și funcționează și astăzi. Cam așa conduceau atunci bolșevicii construirea socialismului și distrugerea tuturor rămășițelor retrograde ale capitalismului.
Ioan Pînzar
