Dar dacă Marx a avut dreptate și socialismul se va instaura, în sfârșit, în țările cele mai dezvoltate economic? Nu s-ar putea? Jongleriile politice și ideologice ale lui Lenin cu Rusia săracă, veriga slabă a capitalismului, nu au nici o valoare. Dacă peste 50 de ani în America se va înfăptui o revoluție comunistă, cu naționalizări, desființarea exploatării omului de către om? Noi acum suntem imunizați, am trecut prin această fază a bolii. Eu, sincer, parcă i-aș dori bogatei Americi așa ceva, pentru a-i răzbuna pe amerindienii uciși de-a lungul anilor. Și pentru că au vrut să-l asasineze pe Fidel Castro de 600 de ori. Sigur că glumesc puțin, dar nu chiar sută la sută.
Paradoxul paradoxurilor este că, în anii 1950-1960, ziarele vremii scriau minciuni privind construirea socialismului, dar, în general, informau corect despre situația internațională.
Nota bene:
Mulți intelectuali, între care filozoful Gabriel Liiceanu și ziaristul Cristian Tudor Popescu, ca să nu mai amintesc de unii lingviști, au semnalat un fenomen de degradare pur și simplu a limbii române, cel puțin cea vorbită, în general la posturile TV.
Fenomenul s-ar putea numi hiperurbanism, identic cu cel din limbajul popular, așa cum țăranii pronunță „saleam”, pentru a nu se face de râs în fața domnilor. Cel puțin așa se întâmpla mai demult.
Hiperurbanismul unor politicieni, parlamentari, crainici și fel de fel de vorbitori la televiziuni are o cauză simplă: cacofonia. Un deputat spune: „eu ca și deputat”, de frică să nu dea peste un fel de cacofonie, cum ar fi „ca casa” etc., care de fapt sună foarte corect gramatical și fonetic.
De fapt totul pornește de frica de construcții care să semene cu „ca căcatul” (cuvântul nu e demult licențios, deși, evident, în oraș, în public și în scris trebuie evitat). La țară nu are sinonim și e natural și chiar plastic. Vedeți și „Bravul soldat Svejk”.
Conjuncția „și” schimbă sensul corect și logic al unor exprimări: când spune parlamentarul „eu ca și senator” introduce o altă valoare morfologică care cere un grad de comparație.
Când un politician spune: „eu ca și președinte de partid”, din punct de vedere al clarității și logicii exprimării se înțelege că el de fapt nu e președinte, ci de fapt acționează ca un președinte, sau ține locul unui președinte. Construcția corectă este: „eu ca președinte” etc. Conjuncția „și” folosită în genul semidoctic trădează o mare carență a învățământului românesc încă din comunism, adică faptul că gramatica nu se predă și nu se reia concentric din clasa întâi (sau întâia, după ultimele norme) și eventual până la absolvirea tuturor facultăților.
Majoritatea parlamentarilor sunt fie ingineri, fie juriști, ceea e cam același lucru, dacă studiile s-au făcut după 1990 în universitățile noi și mai ales cele particulare.
Televiziunile sunt pline de așa-zise vedete semianalfabete, sau, mă rog, cu studii făcute la distanță, în anii capitalismului victorios. Televiziunea națională ar trebui să aibă o rubrică de cultivare a limbii române, susținută de un lingvist academician, cum era în comunism Al. Graur.
N.B.: Nu ar fi nici o greșeală lingvistică dacă un deputat sau un președinte de partid ar spune: „eu, ca și căcat de…”
*
În timp ce propaganda comunistă din URSS și din țările de democrație populară eliberate de Armata Roșie condamnau cu fermitate imperialismul anglo-american (și nu invers, cum am mai explicat), pe ațâțătorii la război și exploatatorii clasei muncitoare din capitalism, în SUA, țara cea mai democrată de atunci, se ducea o propagandă asemănătoare împotriva comunismului mondial. În acest sens cele două propagande, la începutul Războiului Rece, erau egale.
În timp ce Stalin, în ultimii ani de viață, căuta trădători chiar în cercul celor apropiați lui, sau a unui grup de medici care ar fi încercat să-l asasineze (problemă ce a rămas încă necercetată profund), în SUA senatorul Joseph McCarthy a dezlănțuit acea vânătoare de comuniști americani, cu o duritate egală parcă cu metodele staliniste. A fost cercetat în cadrul faimoasei Comisii pentru studierea activității antiamericane până și genialul savant Albert Einstein, care a avut tot timpul vederi de stânga și a regretat scrisoarea trimisă lui Roosevelt privind necesitatea construirii bombei atomice.
Ioan Pînzar



