Fluxul memoriei

La nivel central, președintele Consiliului Central al sindicatelor era de regulă un conducător comunist intrat în dizgrația șefului, e vorba de Ceaușescu. O perioadă de timp a fost președinte Gheorghe Apostol, un lider bolșevic ilegalist din timpul grevelor de la Grivița din 1933. Fiind un fel de contracandidat al lui Ceaușescu la șefia partidului, după stagiul la sindicat Gh. Apostol a ajuns ambasador în Argentina. Dar ce a pățit sinistrul Alexandru Drăghici, acuzat că l-a ucis pe Pătrășcanu, care fusese ministru de interne sub Gheorghiu-Dej, autor al terorii bolșevice de după 1945, fost membru în biroul politic, cu portretul pus pe pereți? A fost numit șef al gospodăriei de partid, sau al unei părți din ea. La conducerea sindicatelor a mai fost și un alt vechi bolșevic: Mihai Gere. Casa de cultură din Suceava, operă a arhitectului Nicolae Porumbescu, după cum se știe, a fost plătită și a intrat în proprietatea sindicatelor. Juridic nu era proprietate socialistă, proprietatea întregului popor, cum erau fabricile și uzinele, bogățiile solului și subsolului etc. În afara proprietății socialiste se mai aflau cooperația meșteșugărească, cooperația de consum, gospodăria de partid, evident, și birourile de turism pentru tineret. Uteciștii activiști aveau multe proprietăți, folosite și de tineri și de bătrânii comuniști. CAP-urile nu erau, de asemenea, proprietate socialistă. Numai la pionieri, casele lor de stimulare a unor aptitudini artistice erau ale învățământului.
Mai erau țăranii de la munte cu proprietăți individuale, semicapitaliste. La un moment dat, tovarășul Ceaușescu s-a gândit că proprietatea individuală generează capitalism și a transformat zonele de munte într-un fel de întovărășiri agricole.
Era însă prea târziu. Sfârșitul comunismului se apropia. În ultimii ani ai domniei tiranului, vorba lui Emil Bobu, tot pământul patriei noastre a fost declarat proprietatea întregului popor. Este adevărat că, juridic, încă se mai păstrau unele acte normative. La oraș, proprietarii de grădini și case erau despăgubiți simbolic pentru a face loc blocurilor. Orice expropiere se făcea prin decret prezidențial. Efectiv, președintele României trebuia să semneze de zor hârtiile originale. Cu stiloul lui de aur. Semnătura lui era clară și fermă, pusă sub semnul matematic al extragerii rădăcinii pătrate. Sigur că s-a nimerit așa.
Ce-au mai preluat comuniștii de la putredul sistem capitalist? Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională. Cuvântul parlament era prea burghez și nu era folosit. Dacă partidul conducea totul, de ce mai trebuiau alegeri? Le-a inventat în stilul lui bolșevic marele Stalin și tovarășii lui, creând Sovietul Suprem. O mascaradă mai mare nu se găsea în comunism. Poate doar realegerea tovarășului Nicolae Ceaușescu în cele două funcții supreme.