Fluxul memoriei

Când Ilie Năstase era campion mondial, fiindcă câștigase de câteva ori turneul campionilor, s-au amenajat și în Suceava multe terenuri de tenis. Unul se mai găsește în spatele Școlii de arte și meserii. Ping-pongul era încă un sport obligatoriu în școli. Până și la școlile de la țară erau mese de joc. Epoca de aur a lui Ceaușescu a distrus sistematic așa-zisul sport de masă. Toate disciplinele sportive nu mai primeau fonduri pentru materiale și echipament.
Dar să nu credeți că în comunism nu era corupție în fotbal. Era un chiar oficială, cu știința primilor secretari PCR și altor activiști și șefi.
Totul pornea de la o contribuție în bani pe care o plătea fiecare salariat, cu excepția șefilor, strânsă de o persoană desemnată la plata celei de a doua chenzine. Banii erau pentru fotbal și nu pentru alte sporturi. Se spunea deschis: sprijiniți echipa suceveană de fotbal. Și proletarii și funcționarii plăteau. Banii ajungeau la cineva de la clubul de fotbal și nu erau contabilizați. Se umpleau valizele cu ei și se făceau în principiu următoarele: achiziția unui nou antrenor, plătit la negru cu o sumă de bani, idem a unor jucători, dar cu valiza de bani se cumpărau arbitri, conducători ai unor cluburi să piardă meciurile, a unor jucători individual sau unor echipe întregi. Fenomenul era așa de generalizat încât au pătruns unele știri până și în presă. Chiar s-au luat în unele cazuri măsuri disciplinare sau chiar penale. Dar sistemul a continuat până astăzi.
Echipa de fotbal
La începutul anilor 1950, la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc s-a format o echipă de fotbal care ulterior a fost transferată la București, devenind celebra CCA (Casa Cenrală a Armatei), cea mai bună echipă de fotbal din acei ani, cu Voinescu portar, Zavoda I și II, Apolzan, Bone, Onisie, Tătaru, Constantin etc. Ulterior, echipa s-a numit Steaua și a rămas a armatei.
Stadionul sucevean s-a numit mulți ani la rând Arini, după numele copacului și cu numele anin, întrucât pe acolo trecea un pârâiaș cu copaci specifici pe maluri. Mai târziu, unii lingviști suceveni și unii din Iași l-au botezat Areni, derivat de la arenă? Eu nu am înțeles niciodată această rebotezare a locului și a zonei. De a lungul anilor s-au mărit tribunile stadionului, el având și pistă de atletism. Dar Suceava a avut mulți ani și o echipă de divizia C, în Ițcani, CFR. Stadionul mai este și astăzi în apropierea fostei fabrici de impregnare a traverselor de stejar.
Echipa de volei mai avea un teren lângă fostul centru militar pe marginea râpelor cartierului Hârbărie. Intersant toponim al Sucevei, întrucât acolo erau vechi străzi de meșteșugari ca și suceveni care trăiau ca la sate, cu grajduri cai, oi, vaci etc. Cartierul se oprea la strada Cernăuților, azi blocată în jos până la strada Gh. Doja era Ițcaniul vechi cu biserica Sf. Maria și cu cimitir. Vestilele fabrici Integrata de lână și cea de sticlă au ajuns ruine. Unde este fostul conducător iubit al poporului să le vadă? În rai sau în iad? Cred că în ultimul locaș, dacă el nu există decât în închipuirea noastră.
Și pentru a se pune cireașa pe tort, în ultimii ani ai socialismului biruitor s-a construit și un turn de parașutism, în vecinătatea fabricii de pâine, și un ștrand pe malul râului Suceava, plin cu polonezi, între 1985-1990. În spatele cartierului George Enescu, lângă Liceul Sportiv, după 1985 începuse construirea unui nou stadion. A fost abandonat de mult.
Epoca de aur de 10 ani adusese școlile în pragul degradării
Unele școli din Suceava au tot din perioada comunistă săli de gimnastică, mici terenuri sportive. După 1990, toate școlile din Suceava s-au modernizat material. Epoca de aur de 10 ani le adusese în pragul degradării. Înainte de 1990 în învățământul superior sucevean a fost inclusă pentru o perioadă de timp și o catedră de educație fizică și sport. De aici a pornit talentata atletă Marica Puică, multiplă campioană națională și mondială.
Stadionul Sucevei îl primea pe tovarășul Nicolae Ceaușescu împreună cu soția sa în vizitele de lucru. Evident erau umplut de muncitori și salariați cu elevi în prim plan. Nu lipseau și sportivii. Elicopterul ateriza pe gazonul tuns și amenajat, iar cuplul prezidențial urca în mașina Aro, deschisă uneori de un câine mare înfricoșător.
Să revin la sportul sucevean din anii trecuți. Școala de meserii din Suceava avea o bună echipă de fotbal, evident neomologată în vreo divizie, dar care juca meciuri amicale pe terenul de antrenament al echipei de divizia B, pe locul actualei universități. Prin 1970 au venit la Suceava noi fotbaliști, unii de la Iași din divizia A. Îi rețin pe Gheghe, Căldăruș, dar și Gherine, Arhire de la alte echipe. Unii erau la sfârșit de cariera în divizia A. Un fotbalist talentat al Sucevei a fost și Cașuba. Un antrenor de timpuri foarte autoritar și respectat se numea Iordache. Un portar sobru și serios prin anii 1970 era Petcu, venit de undeva din țară.
După 1990, la echipa suceveană care rezista în B, cum miraculoasa ei promavare în divizia A și-au început cariera talentații frați Goian, suceveni get-beget, tatăl lor fiind din Costâna. Frații Goian au ajuns departe în Divizia A, în prezent Dorin Goian jucănd la Steaua, jucător de bază la națională.
O veche prietenie din tinerețe m-a legat de profesorul de educație fizică Baraboi, unul din mari voleibaliști ai Sucevei. Era un tânăr care ducea o viață autentic sportivă, modest, serios, excelent dascăl. S-a stins în mod inexplicabil cu câțiva ani în urmă.