Fluxul memoriei

Eram adolescent când se demascau în adunări publice, de fapt procese penale, dușmanii poporului. Scria în Scânteia, organul CC al PMR de atunci, dar și în ziarele locale, și ele organe ale partidului și statului. Pe atunci nici nu era învățământ politic. Când s-or fi înființat cabinetele de partid? Ele coordonau învățământul politic. Toată propaganda de partid, inclusiv învățământul politic, militau și pentru creșterea spiritului revoluționar al poporului. Și a crescut atât de bine, încât între 16 și 22 decembrie 1989 s-a manifestat din plin. A vrut tovarășul Nicolae Ceaușescu revoluționari care să construiască comunismul? A vrut. Numai că revoluționarii din decembrie 1989 l-au împușcat și i-au distrus toată jucăria: societatea socialistă multilateral dezvoltată. S-a dezvoltat atât de mult încât a greșit drumul, au luat-o spre caputalismul cel atât de detestat de comuniștii cu o înaltă conștiință de clasă. Secretarul general avea din tinerețea revoluționară bolșevică un cuvânt măreț, pe care l-a folosit în ultimele zile ale regimului său: cauza. I-a întrebat direct pe fiecare membru al cepex dacă va apăra „cauza“. Și toți au spus că da. Și au trădat sfânta cauză a comunismului. Dar niciunul nu și-a tras un glonte în cap, cum cerea „cauza“, dacă totul eșua. Niciunul! Poate doar Milea. Parcă n-ar fi făcut totul ani și ani pentru a promova și a fi menținuți în funcția de activiști comuniști de către secretarul general. Nu s-au desfătat din toate delicatesele comunismului? Câte genuflexiuni au făcut la cuvântările genialului conducător? În loc de asta unii, între care și tovarășul Bobu, l-au făcut tiran pe cel mai iubit fiu al poporului român. Oare cei care i-au ridicat osanale nu au avut un șoc care să le ia mințile după împușcarea geniului Carpaților? Nimeni n-a venit cu curaj la televiziune să spună: da, tovarăși, am crezut în genialitatea tovarășului Nicolae Ceaușescu și în comunism. Împușcați-mă! Dați-mă pe mâna teroriștilor! Sau să fi spus la procesele care n-au fost precum cele ale lui Ceaușescu. De ce lor li s-a aplicat justiția socialistă, care era atunci în vigoare și lui Ceaușescu nu? Nu e frumos, tovarăși, nu mai scrieți cărți pline de baliverne, ceea ce ați spus toată viața!
Ioan Pînzar