Un atac violent, dar neinspirat, construit pe o logică deductivă („Victor Ponta este mămăliga din undița lui Adrian Năstase”), s-a răsfrânt, așa cum era de așteptat, etichetard și asupra autorului enunțului, Gheorghe Flutur, multă lumea reacționând conform logicii lui: „Și-atunci, Flutur ce este? Mămăliga din undița lui Băsescu?”.
Cei doi lideri ai opoziției județene, Ioan Cătălin Nechifor și Ștefan Alexandru Băișanu, pentru că nu se prea preumblă printre poporenii pe care visează să-i păstorească în curând, n-au auzit, încă, de acest raționament obștesc, așa că, la singura activitate politică pe care o desfășoară, conferința de presă a preocupării pozate din picioare, n-au speculat neinspirata sintagmă a lui Gheorghe Flutur, care, deși nu este „o mămăligă”, ci un politician dinamic, bătăios și persuasiv, a cam devenit „nada” din „undița” lui Băsescu, și asta nu numai în județul Suceava. N-au speculat-o, pentru că ambii lideri aliați sunt cam „mămăligoși”, adică suficient de insipizi și de incolori, și tocmai de aceea, adică din prea multă „mămăligoșenie”, ei nu pot fi „mămăliga din undițele” lui Victor Ponta și a lui Crin Antonescu, ci, invers, viceversa și reciproca (sic!), adică Ponta și Antonescu sunt și vor fi „nadele” din „undițele” lui Nechifor și a lui Băișanu în dulcele nostru județ moldavo-bucovinean.
Conferințele de presă, aceste premeditate „nade” electorale, se desfășoară, la toate filialele județene de partid, și la PSD, și la PD-L, și la PNL (și la PRM, dar nu comentez matusalemisme), la fel de penibil și de plicticos, aceleași triste figuri debitând străvechi platitudini și sintetizând plângăcios o parte dintre materialele deja apărute în media suceveană, pe parcursul acelei săptămâni. Nu apare o figură nouă, agreabilă, cu discurs inteligent sau lucrat de inteligența altcuiva, iar vorbitorii politici deja uzați nu propun, nu continuă și nu finalizează dezbateri, nici măcar pe osatura programului de guvernare al partidului lor, pe care, fie vorba între noi, nici n-au să-l cunoască, nici n-au să-l respecte vreodată. Fără promovare metodică, chiar dacă există valori într-un partid sau altul, acestea nu vor deveni niciodată personalități, și tare mă tem că prăpastia deja încetățenită între valoare și personalitate înseamnă o cinică premeditare. Probabil că formulei de maximum zece exponenți din fiecare partid îi convine alternanța putere/opoziție, dar păstrând „enclava” celor zece, decât o îndelungată menținere la putere a partidului respectiv, dar cu forțe din ce în ce mai noi, mai proaspete, mai dinamice.
La noi, așa cum nu mai există nici patriotism, nici partitism, în sensul slujirii unui ideal, nu mai există. La noi contează durabilitatea „nucleului” gășcăristic, nu a sistemului, așa că personaje precum Gheorghe Iacob, Aurel Burciu sau Dan Gabriel Gospodaru și tot neamul lor vor rămâne exponențiale pe viață. Desigur că nu am nimic împotriva lor, pe unii nici nu-i prea cunosc, dar m-am cam săturat de buricoșenia lor, care nu prea mai are nici o justificare, alta decât cea din dosarele cu amintirii ursite uitării. Aș vrea – și presupun că mulți alții ar vrea la fel – să văd o vânturare mediatică de grâu și neghină (în fond, liderii rămân încă), în așa fel încât să se aleagă, odată și odată, grâul de neghină și neghina de grâu.
Întâmplător și rar, dar fără nici o legătură cu conferințele de presă ale partidelor, zărești, prin media, și oameni care îți inspiră încredere (de pildă, Florin Pintescu, universitar și istoric de mare prestigiu, sau Constantin Harasim, revoluționar autentic, cu viața pusă în pericol pe baricadele de la „Intercontinental”), care fac parte din structuri politice județene, dar fără ca partidele respective să profite de un astfel de patrimoniu uman (sunt convins că, în toate partidele, există mulți alți oameni demni de admirație și de încredere obștească). Promovând oameni noi, determinându-ne să optăm afectiv, dar în cunoștință de cauză, partidele județene ar proba respect față de noi, alergătorii, și ar merita respectul tuturora.
În lipsa unei necesare primeniri exponențiale a filialelor județene de partid, nimic nou și bun nu se va întâmpla în viitorul nostru moldo-bucovinean, iar Gheorghe Flutur, Ioan Cătălin Nechifor și Ștefan Alexandru Băișanu nu vor fi decât „mămăligile din undițele” sărăciei, indiferent dacă par și transpar drept altceva.Din păcate, proverbul „decât cu prostul la câștig, mai bine cu deșteptul la pagubă” nu are nici o semnificație în raționamentul partinic al celor trei lideri politici deja numiți.
